Nu cred că mai sunt multe de spus despre accidentul aviatic de luni după-amiaza din Munții Apuseni și nici depre modul jalnic, jenant pe alocuri, în care au acționat autoritățile – de la vlădică și până la opincă – care ar fi trebuit să zbârnâie până când victimele în viață ale tragediei erau spitalizate. Nu pot să nu remarc inspirația unui titlu al unui articol pe care l-am citit la primele ore ale dimineții (,,O țară aterizată în
cap. Să cazi de la 2.000 de metri și să mori de frig”) și faptul că niciuna dintre autoritățile despre care am pomenit mai sus nu are să-și reproșeze nimic. Drept pentru care, îmi voi permite doar două observații pe marginea acestui subiect.
Prima ar fi aceea că povestea tragică de luni nu are un singur erou, pe pilotul Adrian Iovan – a propos, care, nu cu mult timp în urmă, era pus la zid pentru că a acționat în legitimă apărare pentru a-și apăra proprietatea, familia și viața -, ci mai are unul, colectiv. Oamenii din satul Pietreasa de Alba care, fără să stea pe gânduri, au ieșit din case, în număr mare (300 după anumite surse) pentru a căuta supraviețuitori. Nu conta frigiul de afară, burnița, zăpada sau ceața. Fără să-i convoace nimeni în mod expres și conștienți că nu-i aștepta nicio recompensă la capătul eforturilor lor. Și, în plus, este impresionant gestul celor care au ajuns la epavă, de a-și scoate hainele de pe ei pentru a-i încălzi pe răniți.
Cea de-a doua, se referă la Serviciul de Telecomunicații Speciale, “timpanul” din celebra fostă unitate de pe timpul comunismului supranumită ,,Ochiul și timpanul”. Este limpede pentru oricine că, acolo, ceva nu a funcționat. Însă, pe de altă parte, este suspectă ieșirea vicepremierului Liviu Dragnea, care a cerut o anchetă specială asupra acestui serviciu. Nu de alta, dar băieții în cauză sunt cei care l-au înfundat în dosarul referendumului, iar aceasta ar fi o ocazie nesperată pentru a se răzbuna.