Într-o perioadă în care profesorii se plâng de salariile mici, iar părinții arată cu degetul către școlile care le „înghit” banii, fie prin meditații, fie prin cadourile dascălilor, o buzoiancă vine să dea o adevărată lecție de profesionalism întregului sistem de învățământ.
Victoria Lupașcu are 26 de ani, vorbește șase limbi străine, are un masterat obținut în China, a fost, în 2013, interpret oficial al delegației chineze la București. Și în ciuda
tuturor oportunităților, a ales să predea gratuit limba chineză în Colegiul „B. P. Hasdeu”. Chiar dacă materia sa este una opțională, elevii nefiind notați în catalog, profesoara se mândrește, după un an și jumătate, că a reușit să formeze un grup de liceeni care au toate șansele să fie admiși la facultate la specializarea „limba chineză”.
Dincolo de lecțiile propriu-zise, Victoria Lupașcu le împărtășește permanent cursanților săi din experiențele trăite în China, despre diferențele enorme de culturăși mentalitate. Privită de conducerea liceului, unde a și absolvit, drept unul dintre „copiii de aur” ai colegiului, am găsit-o pe Victoria Lupașcu într-o micuță sală de curs, alături de o parte dintre elevele sale, pe care le servea, așa cum face mereu înainte de începerea fiecărui curs, cu gogoși și cafea. Interesant de știut este că, într-un singur liceu din țară, respectiv în București, există cursuri de chineză incluse în curriculumul școlar. În rest, chiar și la nivel de cursuri opționale, limba chineză este o raritate în învățământul preuniversitar românesc.
Reporter: Prezintă-mi pe scurt traseul studiilor tale.
Victoria Lupașcu: Am fost eleva Colegiului Hasdeu din clasa a V-a și până în a XII-a. Apoi am mers la Facultatea de Limbi Străine, specializarea Chineză-Suedeză, și am plecat cu bursă în China pentru a face numai limba chineză. Pe parcursul bursei mi-am dat seama că nu este de ajuns doar un an pentru că nu înveți suficient, și am aplicat pentru o altă bursă, de trei ani de zile. M-am înscris la masterat pe Limba Chineză, specializarea Relații Internaționale și Studii Interculturale. Am învățat cot la cot cu studenții chinezi, în timp ce la Universitatea din București făceam în paralel alt master. Pe timpul masteratului am predat chineză pentru chinezi și engleză tot pentru chinezi. După cei patru ani de stat în China, m-am întors anul acesta acasă.
„Când ți se face un bine, trebuie să îl dai înapoi“
Rep.: De ce te-ai întors să predai fără bani în Hasdeu?
V. L.: Este o poveste mai lungă. M-am întors aici pentru că este unul dintre cele mai bune licee din țară, dar și pentru că eu aici m-am format și atunci când îți este făcut un bine trebuie să îl dai înapoi. La mine au trecut 7 ani până am putut întoarce binele. Ideea de voluntariat a plecat de la profesoara mea din Hasdeu, doamna Hristache, care predă Limba Latină. Ea m-a pregătit timp de patru ani pe gratis. Așa am ajuns la Olimpiada Națională, unde am luat argint, și așa m-am îndreptat spre străinătate. Am realizat ce efort a făcut dânsa atunci. Când formezi un caracter de mic și îl impulsionezi să învețe, acest bine îți aduce și ție satisfacții mai importante decât cele financiare. Așa m-am gândit, că anul acesta tot sunt acasăși pot preda. Un mare merit în decizia mea au mai avut domnul profesor George Tarara și directorul Ionel Banu.
Rep.: Câte eleve ai acum?
V. L.: Am patru eleve foarte bune. Sunt caractere deosebite. La prima lecție, acum un an și patru luni, erau 33 de elevi, acum au rămas doar ele, în ciuda greutăților. Gândiți-vă că eu am fost plecată mult timp pentru studii și am continuat să fac cursurile cu ei pe Skype.
Rep.: Ce orar au elevii la cursurile de chineză?
V. L.: Facem cursuri cam de două ori pe săptămână, fără catalog.
Probă pentru elevi, în magazinul chinezesc
Rep.: La ce nivel sunt?
V.L.: Eu am metoda mea de predare. Le-am predat în paralel: scris, citit, vorbit și gândit. Le place, pentru că le spun tot felul de povești din China. Acum sunt la stadiul de a trece la Intermediar, deci au trecut de faza de început. Mai exact, sunt în stare să se descurce într-un mediu în care nu se vorbește româna. M-am dus la chinezii care au magazin lângă cinematograful de pe Platoul Dacia și i-am rugat să vorbească cu ele numai în chineză. Așa au făcut și elevele mele s-au descurcat. Știu săși scrie… Cu scrisul este mai complicat pentru că trebuie să te antrenezi zilnic, precum elevii care studiază muzica.
Rep.: Ce pot face cursanții tăi la final?
V.L.: După liceu, ele au posibilitatea să meargă la Institutul Confucius de la București, unde pot da examenul de nivel de limba chineză. Un fel de Cambridge pentru engleză. Obțin o diplomă sau, dacă nu, oricum pot da examen la facultate direct cu chineză.
Rep.: Ce limbi străine vorbești?
V.L.: Vorbesc șase limbi străine: chineză, suedeză, engleză, spaniolă, japonezăși rusa, pe care am început să o învăț singură.
Rep.: Cum a fost primul impact cu o țară cu o cultură total diferită?
V. L.: Prima dată intri într-un șoc cultural. Mai întâi îți place și vrei săștii tot, apoi ajungi să îi urăști și să nu ieși din casă. Apoi te acomodezi. Sunt foarte, foarte diferiți. Au obiceiuri diferite. Nu există spațiu personal. Stau foarte aproape de tine, totul este foarte înghesuit, iar noi suntem obișnuiți să avem spațiu. Ei parcă îți intră în suflet.
Diferențe enorme între două țări prietene
Rep.: Ce te-a atras la ei din punct de vedere al învățământului?
V.L.: La ei există un grad de specializare foarte mare. În universitățile lor poți lua, la alegere, o groază de cursuri de la diverse departamente, pe când la noi nu este așa. În plus, acolo intri în legătură cu foarte multă lume, nu ești îngrădit și ești încurajat să ai păreri, iar competiția este foarte importantă. În felul acesta știi că trebuie să fii foarte bun, pe când la noi, în timpul facultății nu era așa. Noi știam doar că trebuie să trecem clasa.
Rep.: Ce ar trebui să luăm de la chinezi?
V.L.: Cred că ar trebui să luăm ceva din spiritul lor de muncăși dedicația lor pentru muncă. Aici, noi alergăm după bani, să ne umplem timpul pentru a uita de probleme. Acolo au un spirit al respectului foarte dezvoltat. Existăși la ei cazuri de corupție, chiar este o mare problemă, însă există măsuri active de contracarare. Când cresc taxele, chinezii știu că măsura va fi benefică pe timp lung și nu se revoltă, ca la noi. Per total, ei trăiesc mulțumiți de autoritate și de aici vine spiritul de respect.
Rep.: Cum ne percep pe noi, românii?
V.L.: Noi intrăm în categoria mare a străinilor. Au rămas însă cu ideea că noi suntem o țară comunistă ca și ei. Știu că legătura dintre țările noastre a fost foarte bunăși ne văd ca pe prietenii lor. Suntem interesanți, deștepți.
Către Harvard
Rep.: Ce planuri ai?
V.L.: Până în septembrie 2014, voi fi în țară. Apoi mi-am propus un doctorat în America, în domeniu. Anul trecut m-am aflat pe lista de așteptare la Harvard și la Stanford, iar acum sper să iau și voi preda la doctorat. Voi continua studiul cu elevii mei de la Buzău, însă pe Skype.
Rep.: Ce vei face după doctorat?
V.L.: Eu am fost interpret oficial al delegației chineze în România și mi-a plăcut să lucrez la nivel înalt. Știu că după ce voi avea un doctorat voi putea intra în lumea interpreților mult mai ușor. Mă văd făcând asta pentru o perioadă, după care cred că voi face cercetare sau voi preda. Mă văd stabilită în Asia, dar nu neapărat în China continentală. Statutul profesorului acolo este diferit de cel de aici, indiferent de cât de bogat sau sărac este.