Un eveniment care a trecut, practic, neobservat printre codurile de vreme rea și printre scandalurile politice la ordinea zilei, s-a consumat la sfârșitul lunii ianuarie: Cicerone (Cici) Ionițoiu, fost membru a Partidului Național-Țărănesc, deținut politic și autor al mai multor volume dedicate rezistenței anticomuniste din România, s-a stins din viață, duminică, la Paris, la aproape 90 de ani.
Membru în conducerea Tineretului Universitar Național Țărănist, el a fost arestat și condamnat de șase ori și a executat, în intervalul 1946-1964, peste 10 ani de închisoare. După o primă arestare în 1945 la Craiova, unde a fost trimis pentru organizarea TUNȚ, trăiește ascuns în județul Giurgiu, sprijinind partidul intrat în clandestinitate. La 15 august 1949 a fost arestat și judecat într-un lot de 31 de persoane care se vedeau pentru prima oară la proces. Acuzat de „uneltire contra ordinii sociale“, a fost condamnat la 5 ani închisoare. A fost deținut în lagărul Peninsula și la Poarta Albă, unde a făcut greva foamei împotriva condițiilor inumane de muncă și detenție, precum și în închisorile Jilava și Oradea, fiind eliberat în 1954. A fost rearestat în mai 1961, condamnat la 6 ani închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale” (art. 209 Cod Penal), dar eliberarea a survenit la 29 iulie 1964. A fost nevoit să se angajeze pe diferite șantiere, dar nu a scăpat nici o clipă de urmărirea Securității.
Reușind în final să se exileze în Franța în 1979, la intervenția directă a președintelui francez de atunci, Valery Giscard d’Estaing, Cicerone Ionițoiu devine un cronicar al anilor ‘40 – ‘60 din activitatea partidului său, precum și un istoric al Gulagului din România: „Cartea de aur a rezistenței”, „Morminte fără cruce” (trei volume), „Persecuția bisericii din România”, dicționarul „Victimele terorii comuniste. Arestați, torturați, întemnițați, închiși” (11 volume), monografia „Iuliu Maniu” și două volume de ,,Memorii”.
Mărturii incontestabile despre atrocitățile săvârșite de Vișinescu
Fără îndoială, mărturiile foștilor deținuți politici consemnate cu rigoare în cărțile lui Cicerone Ionițoiu au avut o contribuție esențială în inculparea celor doi torționari deja aflați în ancheta Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ion Ficior și buzoianul Alexandru Vișinescu.
În mai multe lucrări de specialitate despre temnițele comuniste se menționează că Alexandru Vișinescu, născut în anul 1925, în comuna Lecuiești din Buzău, a făcut parte din plutonul de execuție al mareșalului Ion Antonescu, condamnat de un tribunal al poporului pe 17 mai 1946 și excutat de un pluton de ofițeri pe 1 iulie 1946. La 21 de ani, Vișinescu a fost unul dintre cei care au tras în mareșalul Ion Antonescu. Cicerone Ionițoiu susține în documentarele sale că, în perioada în care Vișinescu a fost ofițer politic la Mislea, la acel penitenciar era închisă Maria Antonescu, soția mareșalului Antonescu
Mărturiile despre torturarea deținuților politici de la Râmnicu Sărat au fost făcute publice de către câțiva dintre supraviețuitorii acestei închisori. Alexandru Vișinescu este acuzat de asasinarea lui Ion Mihalache. Ion-Ovidiu Borcea, lider al PNȚ și deținut politic la Râmnicu Sărat, l-a acuzat public pe Vișinescu de moartea lui Mihalache. Într-un interviu consemnat de Cicerone Ionițoiu, Ion-Ovidiu Borcea spune cu subiect și predicat că fostul comandat al penitenciarului este vinovat de moartea dizidentului Mihalache. „Ion Mihalache a fost asasinat cu premeditare, deoarece continua să rămână un simbol al rezistenței românești. În nenumărate rânduri a protestat, făcând să răsune tot celularul. Ofițerul politic (Lupu) și comandantul Vișinescu l-au bătut în permanență, i-au creat condiții să se îmbolnăvească și nu i-au dat îngrijire medicală. Intrau și aruncau cu găleata cu apă pe el, în plină iarnă. Eu i-am supravegheat celula prin cele șase găuri, pe care le făcusem cu o sârmă în ușă… Dacă n-aș fi fost de față această mărturie n-ar exista. Acum, când sunt în lumea liberă, am datoria să anunț acest asasinat pe care l-a săvârșit comandantul Vișinescu. Strigătele: «Fraților, aici este Ion Mihalache. Mă omoară!», au răsunat în tot celularul. Această crimă nu poate fi uitată”, precizează Ion-Ovidiu Borcea în cartea-interviu publicată de Cicerone Ionițoiu.