Un cunoscut analist politic român – pe care eu, personal, îl consider un Maestru al penelului (majuscula nu este scrisă întâmplător) – l-a caracterizat pe liderul Partidului Național Liberal drept un ,,maestru al replicilor spontane” și a prezis că premierul Victor Ponta ar pierde, fără drept de apel, o confruntare televizată cu acesta. Nu îl pot contrazice pe Maestru. Constat, însă, că și el a căzut în plasa pe care, de mai bine de doi ani, cei doi, Ponta și Antonescu,
ne-o tot întind. Aș numi-o ,,teleguvernare”, cu anexele sale, dintre care cea mai odioasă mi se pare ,,teleJustiția”.
Din păcate pentru el și pentru cei care îl susțin în mod sincer, Antonescu rămâne doar un maestru al replicilor spontane. Pentru că, de multe ori, gesturile sale, mai ales cele spontane, fie uneori nu sunt susținute de consecvența acțiunii, fie, de cele mai multe ori, (îi) fac mai mult rău decât bine.
Așa s-a întâmplat și la ședința camerelor reunite ale Parlamentului de marți, când, după un schimb de ,,amabilități” cu premierul Ponta, Antonescu nu numai că a replicat că va pleca singur din fruntea Senatului, ci și-a și dat demisia din funcția care-i conferea poziția de al doilea om în stat. Bineînțeles, oricine este conștient că social-democrații ar fi făcut orice este omenește posibil să-i ia funcția cât se poate de repede. Ocazie de pe urma căreia s-ar fi ales cu un plus de simpatie.
Crin Antonescu, printr-un gest spontan, a ales să plece singur. și acesta este doar începutul. Tot printr-un gest spontan va alege, cu siguranță, să plece și din fruntea partidului, foarte probabil după europarlamentare. Și se va trezi atunci, ca și acum, ca nu-l roagă nimeni să revină. Motivele nu mai are rost să le reamintesc ori să le comentez acum.