Ieri am asistat la un eveniment desprins parcă dintr-un vis urât, care mi-a amintit de manifestările mânioase din anii ’90, când diverși indivizi, revoltați ori invidioși pe oamenii cu inițiativă, îi înfierau pe cei
care încercau cu degetul marea economiei de piațăși chiar începuseră a prinde gustul liberei inițiative. Comercianții din Bazar – ,,gorbacioviștii”, cum sunt cunoscuți în folclorul urbei – au luat cu asalt Palatul Comunal, pentru a reclama iminența deschiderii unui mall chinezesc în imediata vecinătate a locului în care ei își desfășoară activitatea.
Ce aveau ei de comentat? Că respectivii investitori vor vinde marfa la prețul la care negustorii noștri o achiziționează de la București, din mall-uri asemănătoare, pe care apoi o vând buzoienilor. Ceea ce, trebuie să recunoaștem, ar cam însemna sfârșitul, de această dată pe cale naturală, a ,,Gorbaciovului” buzoian. Nu vreau să comentez aberația manifestării în sine, și nici pe cea a acuzațiilor pe care negustorii buzoieni le aduc chinezilor care, până la proba contrarie, sunt negustori la fel de cinstiți precum cei care vând, acum, în Bazar. Vreau să fac o singură observație.
Mai precis să încerc să răspund la nedumerirea unora care s-ar putea întreba de ce s-au dus ,,gorbacioviștii” la Primărie, în condițiile în care respectiva instituție nu are nici în clin, nici în mânecă cu respectiva investiție, precum și nicio putere de a se amesteca într-o afacere privată. Ba, dimpotrivă, muncipalitatea ar trebui să fie mulțumită, căci o investiție, cât de mică, aduce locuri de muncăși încasări suplimentare le bugetul local.
Ei bine, oamenii au fost ieri la Primărie pentru că aceștia și familiile lor – în proporție covârșitoare provenind din cartierul Simileasca – reprezintă un segment important al electoratului primarului Constantin Boșcodeală, care l-a votat disciplinat de fiecare dată. Bineînțeles, în schimbul unor promisiuni pe măsură. Ieri a fost ziua primei scadențe. Iar primarul a ridicat din umeri, explicând că are mâinile legate. Cum se va încheia însă întreaga poveste, avem tot timpul să vedem.