Este stabilită de 25 de ani în Germania și a reușit să se facă ușor-ușor cunoscută în lumea literară a țării de adopție.
Chiar dacă poartă numele uneia dintre cele mai de succes actrițe din Germania anilor ‘30, nu a uitat niciodată limba natală, limba română, purtând chiar câteva amintiri, din spusele părinților, legate de cartierul buzoian unde s-a născut, Simileasca, sau parcul Crâng. Renate Muller a acceptat să acorde un interviu și să vorbească celor de acasă despre viața și creațiile ei.
Reporter: Stimată domniță Renate Muller, când am aflat că sunteți născută în Buzău, în celebrul nostru cartier „Simileasca”, am simțit o bucurie și o curiozitate deosebite. Vă propun un dialog care va fi publicat într-o carte cu interviuri luate de mine și altor scriitoare de origine buzoiană. Aș vrea să începem cu câteva referiri la anii copilăriei, la perioada buzoiană. Vă amintiți ceva anume?
Renate Muller : M-am născut în data de 06.10.1957 în Buzău și am trăit trei ani acolo. Eu nu-mi amintesc nimic, doar din povestirilie părinților știu că se plimbau duminica cu mine prin Crâng. Aveam bunici, verișori și rude care m-au iubit.Mi-a lipsit ceva esențial după plecarea din Buzău.
În comuna de șvabi din Ardeal
Rep.: Apoi v-ați mutat cu familia în Ardeal. Ce ne puteți evoca din acele vremuri ?
R. M.: Părinții mei s-au mutat în comuna Zăbrani (Guttenbrunn), județul Arad. Acolo se născuse tatăl meu, o comună de șvabi, cu tradiții germane aduse de ei pe acele meleaguri, când s-au stabilit acolo, în perioada Austro – Ungară, sub domnia Mariei Terezia. Deci am fost confruntată la vârsta de trei ani cu o lume cu totul străină. Cu o limbă pe care nu o înțelegeam. Privind înapoi, pot să spun despre copilăria mea că a fost îngreunată de problemele dintre două națiuni.
Rep.: În ce împrejurări ați plecat în Germania, ce v-a determinat ?
R. M.: Între anii ‘70 și ‘80 au început să plece cetățenii de origine germană din Zăbrani, bunicii mei din partea tatălui au plecat primii din familia noastrăși am hotărât apoi să plecăm cu toții. Au urmat părinții, iar eu cu soțul și fiul meu am plecat în februarie 1989, ne-am stabilit în Heidelberg unde locuiesc de 25 de ani. În toți acești ani m-am străduit să-mi păstrez limba maternăși sunt fericită căam reușit.
„Am început să gândesc în rime”
Rep.: Constat că aveți o activitate literară decentă. În ce fel ați descoperit poezia, când ați debutat, ce satisfacții literare ați avut până în prezent?
R. M.: Am ajuns la poezie în anul 2005, deci destul de târziu, citeam mult pe vremea aceea. Un eveniment fericit, nașterea primului nepoțel, m-a transpus într-o stare poetică plăcută. Am început să gândesc în rime, să notez ceea ce gândeam și să scriu poezii în limba germană. Apoi am făcut cunoștință cu poeta Sonja Viola Senghaus care m-a îndrumat și m-a scos ulterior din poezia clasică arătându-mi avantajul scrierii în vers alb. În anul 2010 și 2011 am participat la două antologii în limba germană. ,,Barfuș begegnen dem Atem der Nacht” și „Sehnsuchtsblüten wirbeln durch die Luft’’, apărute la Editura Azur. Am debutat în 2011 cu primul volum în limba germană,,Zaghaft zeigt sich der Morgen’’ , tot la la Editura Azur. Între timp începusem să scriu poezii și în limba română, la aceste poezii mi-a fost mentor domnul Mircea M. Pop , stabilit și el în Heidelberg, pe care l-am cunoscut prin activitatea lui literarăși poetică. Am participat cu 4 poezii în Antologia de Poezie și Epigramă,,Romeoși Julieta la Mizil“ Ediția VI-a, 2012 – 2013, apărută la Editura RBA Media, București, România. Apoi, la Editura Pastel din Brașov, România, a apărut primul meu volum în limba română,,Semper Fidelis“, în Octombrie 2013. Am participat cu 15 poezii în antologia lirică,,Cioplitori în slove’’, Editura Pim, Iași, România, în noiembrie 2013. Am mai publicat, în februarie 2014, două poezii în volumul colectiv ,,Prietenie prin Poezie,, – Editura Dandes Press, Drobeta Turnu-Severin, România.
„Să uit limba română ar însemna să o uit pe mama”
Rep.: Sunt convins că iubiți din tot sufletul limba română. În noua dumneavoastrățară aveți cu cine împărtăși gândurile în limba maternă?
R. M.: Iubesc enorm de mult limba română, ea este pentru mine o parte împortantă a vieții mele. Să uit limba română ar însemna să o uit pe mama. Din păcate nu am multe prilejuri de a vorbi aici în Heidelberg limba română, am căutat însă contact prin facebook cu oameni din România. Sunt fericităsăpot citi acolo pe mulți poeți, oameni care au ajuns la scris, la fel ca mine.
Rep.: Locuiți în Heilderberg, un oraș celebru prin marea sa Universitate. Cum vă descurcați în germană, scrieți poezii și în limba lui Goethe ?
R.M.: Eu am crescut cu ambele limbi. Cum am precizat mai sus am început să scriu în limba lui Goethe, iubesc ambele limbi deopotrivăși îmi place să traduc. Vocabularul Român-German este cartea mea preferată în care citesc zilnic.
Rep.: Ce planuri literare imediate aveți ?
R. M.: Am pregătit un manuscris în limba germană ,,Klangspiel windbewegter Tage” , care va fi publicat în decursul acestui an 2014. Particip în cursul anului 2014 la încă două antologii ale Editurii Dandes Press, Drobeta Turnu-Severin, România. În toamnă intenționez să mai scot un volum în limba română.
„Sigur voi vizita Buzăul”
Rep.: Sper că veți mai veni în România. Mi-ați face o mare bucurie și onoare de a vizita și Buzăul și, de ce nu, de a lansa aici una dintre cărțile dumneavoastră. Ce ziceți, îmi faceți cadou o promisiune?
R. M.: Sunt convinsă că voi mai veni în România, încă nu am făcut planuri dar dacă voi veni știu sigur că voi vizita Buzăul.
Rep.: Mulțumesc sincer pentru acest dialog extrem de plăcut…
R. M.: Mulțumesc la rândul meu și sunt onorată!