Fostul președinte al Academiei Române, Eugen Simion, a fost prezent ieri la Colegiul Hasdeu, alăturându-se astfel personalităților care le conferențiază liceenilor buzoieni.
Reputat critic și istoric literar, editor, eseist, profesor universitar român, membru titular al Academiei Române, răsplătit cu numeroase distincții și titluri științifice, între care Legiunea de Onoare a Franței (2002), Eugen Simion a vorbit despre Eminescu și cum întâlnirea cu opera marelui poet i-a influențat viața. Dincolo de scrierile eminesciene, academicianul a adus în discuție și amănunte interesante despre propria-i viață, precum procesul cu Gabriel Liiceanu, la care trebuie să se prezinte chiar astăzi, sau plângerile făcute împotriva sa la Direcția Națională Anticorupție (DNA).
Eugen Simion a promis căva oferi Colegiului Hasdeu, al cărui director, Ionel Banu, i-a fost elev, cele 38 de volume cu manuscrisele lui Mihai Eminescu. Totodată academicianul a criticat atitudinea oamenilor de cultură care sunt de părere că prea multe statui și mituri sufocă literatura contemporană. „În Franța nimeni nu dărâmă miturile.Dacă dărâmăm miturile, dacă distrugem statuile, am distruge aproape toată cultura românească”, a spus criticul literar.
Cinci ani șomer pentru că și-a lăudat profesorul la Securitate
„Întâlnirea cu o carte poate fi miraculoasă, ne poate marca destinul. Mi s-au întâmplat multe în viață legate de Eminescu (…) Am devenit critic literar pentru că am avut un profesor deosebit, un elev al lui Garabet Ibrăileanu, pripășit pe la Ploiești. El mi-a pus în mână o carte de critică semnată de fostul lui profesor (…) Mai târziu, când eram student, l-am avut profesor de italiană pe fiul lui Perpessicius, D. D. Panaitescu. M-a propus tatălui său și am copiat cu mâna mea toată proza lui Eminescu și dicționarul de rime. A fost o întâlnire miraculoasă. Tot atunci însă băiatul lui Perpessicius a fost arestat pentru că nu a denunțat niște studenți de la Filozofie care veniseră la el să îi spună că fug din țară. Fiind în pușcărie a dat un număr de studenți care să vorbească despre el ca profesor. Am fost și eu și am ajuns să fiu scos de peste tot. Deși eram șef de promoție, am fost repartizat într-un sat de lângă Babadag, unde nu puteai ieși din cauza vremii până în luna mai. Nu m-am dus acolo pentru că eu voiam să fiu critic literar și am fost cinci ani șomer. Au fost totuși cei mai frumoși cinci ani din viață pentru că am început să scriu, am publicat și asta m-a salvat”, a declarat Eugen Simion.
Despre procesul cu Gabriel Liiceanu
„Anul trecut am publicat toate scrierile lui Cioran, inclusiv cele incomode. Sunt peste 3.000 de pagini strânse în două volume.Un scriitor român m-a dat în judecată. Mâine (n.r., astăzi) am proces. Este vorba despre domnul Liiceanu care în loc să îmi dea un telefon să îmi spună: <bine că după 70 de ani a apărut pentru prima dată toată opera lui Cioran>, ne-a dat în judecată pentru furt. Visul meu a fost să avem toți clasicii în volume complete. Cred căeste important să se vadă că oamenii nu sunt în alb și negru. Cioran a scris și despre Hitler și despre Corneliu Zelea Codreanu. (…) O să văd ce se va întâmpla mâine (n.r. , astăzi) la proces. Domnul Liiceanu îmi cere să îi depun toate cele 300 de exemplare și să îi dau și o despăgubire de vreo 10.000 de euro și să îmi fac și mea culpa în cadru public. Dacă justiția română o să zică că așa trebuie… Eu zic că nu am făcut o faptă rea, ci o faptă bună. Cel care a făcut ediția a copiat 10 ani de zile manuscrisele lui Cioran. Și ele vor rămâne. Toți de la bibliotecile publice au venit pe furișsă îmi ceară aceste volume și le-am dat fără bani. Deci nu sunt culpabil.Nu cred că așa trebuie să se întâmple într-o societate a unei națiuni culturale”, a declarat Eugen Simion.
Procesul în care se amintesc cele două nume mari ale culturii românești se derulează între Editura Humanitas, care este condusă de Gabriel Liiceanu, și Fundația Națională pentru Științăși Artă, condusă de Eugen Simion. Liiceanu susține că drepturile de publicare pentru opera lui Cioran aparțin Centre National du Livre, departament al Ministerului Culturii din Franța, cu care Editura Humanitas are contract de exclusivitate pe scrierile lui Cioran. De cealaltă parte, reprezentanții Fundației Naționale pentru Științăși Artă spun că au încheiat un contract cu unicul moștenitor al familiei Cioran.
Cu Eminescu la DNA
La fel de interesantăesteși povestea legată de plângerea făcută la DNA împotriva fostului președinte al Academiei Române. Eugen Simion a primit, înainte de ‘89, o scrisoare de la Constantin Noica, care îl ruga să ducă mai departe munca lui de zece ani, care viza publicarea în facsimil a manuscriselor lui Eminescu. Ideea lui Noica era de a arăta tinerilor aceste manuscrise pentru ca ei să descopere laboratorul lui Eminescu, de câte ori și-a rescris versurile, dicționarele realizate, studiile de gramatică sanscrită. Noica a murit, iar Eugen Simion avea să publice cele 14.000 de manuscrise ale lui Eminescu.
„Când am publicat ultimul volum pe 15 iunie 2009 (n.r. ,în ziua morții lui Eminescu) și am anunțat asta ca pe o izbândă, în aula Academiei Române, am fost reclamat la DNA. Totul a pornit de la Revista Dilema. O profesoară de la Universitatea Babeș Bolyai m-a reclamat că am cheltuit banii statului pe publicarea unor manuscrise care nu au decât valoarea unor fotografii la nunți, botezuri și înmormântări. După patru ani de zile, acum câteva săptămâni am primit de la DNA o hârtie prin care mă anunțau că nu începe urmărirea penală. Deci aveți în fața dumneavoastrăun NUP (n.r. – neînceperea urmăririi penale). Nu am fost foarte îngrijorat, dar văzându-i pe ăștia toți cu cătușe – oameni politici cu care mă întâlneam la prânz, seara erau la televizor în cătușe – mi-am zis că cine știe ce se poate întâmpla. (…) Sunt foarte bucuros căam reușit să public aceste facsimile. Rămân recunoscător Parlamentului României care a aprobat solicitarea făcută de parlamentarul Adrian Păunescu de a plătii tipărirea manuscriselor la Monitorul Oficial. Nu a intrat nici un bănuț la mine și nici nu mi-a trecut prin minte să cer vreodată bani”, a declarat Eugen Simion.