Am văzut ieri, pe un site de știri, o întrebare genială prin tâmpenia ei: pe cine preferați în Parlamentul European, pe Mircea Diaconu sau pe EBA? Sigur, pe niciunul,
pentru că nici milogul de serviciu al politicii românești și nici mezina prezidențială nu vor putea să acceadăîn forul european, fiecare din motivele sale. Mircea Diaconu are interdicție pe considerente de integritate – și sper că România nu va risca un nou scandal dincolo de granițe doar de dragul de a i se da cu tifla lui Crin Antonescu ori Agenției Naționale de Integritate! -, iar Elena Băsescu pentru că are interdicție de la tăticul. Ca nu cumva să o eclipseze cu inepțiile sale pe favorita blondă.
Și totuși, tâmpită prin esență, întrebarea de mai sus este genială pentru, căîntr-un anume fel, reprezintă un mod de gândire și, din păcate, de gestionare a propriului vot de către o importantă pătură de alegători români. Care la o adică, ar fi putut sta pe gânduri pe care dintre cele două rele să o aleagă. Pe actorașul care s-a gățat cu disperare de o funcție bine remunerată din bani publici, pânăîntr-acolo încât să accepte desființarea ori anihilarea unei instituții democratice și europene sau pe țața agramată care și-a ales, în ultima vreme, un stil de luptă politică tabloid, îndrăznind să jignească folosind insinuări de alcov pe nimeni altul decât pe Teodor Stolojan.
Morala acestei povești ar fi una singură: prea ne-am obișnuit cu non-valorile promovate politic direct din mocirla tabloidă românească ori din bestiarul potrivit mai degrabă unui așezământ dedicat celor care se visează Napoleon. Ar fi cazul să scuturăm scena politică de aceste personaje și să le trimitem la locul lor.