Am trăit să o vedem și pe-asta! Dosarul Elodia a ajuns pe masa Comisiei Europene, după ce polițistul Cristian Cioacă, soțul avocatei brașovence dispărute în neant, Elodia Ghinescu, a sesizat Comisia pentru petiții
a Parlamentului European în legătură cu ceea ce el denumește abuzurile care au condus la condamnarea sa la 21 de ani închisoare pentru omor calificat, condamnare pronunțată în absența unor probe imbatabile precum cadavrul presupusei victime.
Subiect aruncat pe piață în septembrie 2007 de televiziunea lui Dan Diaconescu, devenit de mult timp subiect de folclor național, menținut în viață mai mult sau mai puțin artificial de presă, de părinții avocatei și de procurorul de caz, dispariția Elodiei Ghinescu va rămâne, fără doar și poate, un mister, atât timp cât cadavrul femeii nu va fi găsit.
Din pricinile mai sus arătate, bineînțeles că o știre precum cea a ,,preluării cazului Elodia” de către reprezentanți ai Comisiei Europene nu poate stârni decât zâmbetul condescendent al celui care o citește. Mai mult, luând în considerare data când a fost pusă pe piață, gândul te poate duce la o farsă de 1 aprilie, de talia celei privind perchezițiile de la sediul PRO TV și de la locuința lui Adrian Sârbu. Deși în ceea ce privește ultimul subiect, nu sunt convins că este vorba despre o farsă sau avem în față neprofesionalismul ori reaua-credință a unor reprezentanți mass-media.
Bineînțeles că lucrurile nu trebuie luate mot-a-mot în această poveste. Reprezentanții Comisiei pentru petiții a Parlamentului European au admis faptul că, în dosarul condamnării polițistului Cristian Cioacă, problemele semnalate de acesta sunt admisibile pentru declanșarea unei proceduri de anchetă a Comisiei Europene. Vorbim aici de dreptul la petiție al oricărui cetățean al Uniunii Europene.
Căci parcă România nu are suficiente probleme prin Uniunea Europeană, precum monitorizarea pe Justiție și Afaceri Interne. Ne mai lipsește vreo palmă peste ceafă din pricina Elodiei…