Tablou desprins parcă din filmele de groază la Căminul de Vârstnici și Adulți cu Dizabilități din Aldeni, conform unui raport al Centrului de Resurse Juridice (CRJ).
Persoane violate, obligate să muncească, bolnavi suprasedați și încuiați în camere, persoane bătute cu bestialitate sunt doar câteva elemente din raportul respectiv.
O vizită inopinată (21 noiembrie 2013) a reprezentanților CRJ la căminul particular din Aldeni, pentru a verifica modul în care sunt respectate drepturile persoanelor cu dizabilități mintale, a dus la înaintarea unei plângeri penale. Cazul a fost prezentat, marți, Comisarul Consiliului Europei pentru Drepturile Omului, Nils Muižnieks, și prim-adjunctului Procurorului General al României, – Bogdan Licu, cel care a promis că se va implica personal în rezolvarea plângerii.
„Personalul ne-a menționat faptul că de serviciile Căminului beneficiază 93 de persoane cu dizabilități mintale împărțite în 2 pavilioane: 53 de adulți în P1 și 30 de vârstnici. (…) Aflându-se că venim din Capitală, mulți beneficiari au dorit să ne vorbească despre problemele din centru în speranța că vom putea face ceva pentru ei ca să îi aducem înapoi în București – a fost solicitarea lor generală, disperată chiar: <ne distrug aici, ne omoară>. Tuturor le era frică de personal, în special de administratoarea Căminului, fiind rugate ca aceasta să nu afle despre discuțiile purtate”, se arată în raportul Centrului de Resurse Juridice.
Abuzată sexual de bolnavi. „Mă bat de mă omoară”
În continuarea documentului oficial sunt prezentare episoade desprinse parcă din filmele horror.
,,O tânără mi-a explicat cum este bătută de asistente și legată, la solicitarea personalului, de alți beneficiari – bărbați. Recent fusese lovită peste față cu papucii; încă se puteau vedea echimoze pe care mi le-a arătat. Mai mult, mi-a explicat cum este abuzată sexual de alți beneficiari și, deși a menționat asta personalului, nu au fost luate măsuri. (…) Am intrat, pentru interviuri, într-o cameră cu patru tineri unde se găsea o persoană de 58 de ani care stătea ghemuită într-un colț al patului; părea un copil terorizat care, la început, nu a vrut să vorbească. Dupăce m-a ascultat discutând cu mulți beneficiari, a cerut să-i scot pe ceilalți afară din cameră deoarece vrea să îmi vorbească personal. Mi-a spus: <mă bat de mă omoară>, deși am avut senzația că ar vrea să îmi spună mai multe aspecte neplăcute, dar se pare că nu a avut suficientă încredere în mine. Am întrebat cine îl bate – ceilalți beneficiari sau personalul? Răspunsul a fost: Și, și> (…)”, se mai arată în raport.
Contenționarea chimică, o practică ilegală
Pe parcursul inspecției, reprezentanții Centrului de Resurse Juridice au constatat că personalul căminului nu are calificare pentru lucrul cu persoanele cu dizabilități, iar la momentul vizitei, deși managerul a susținut (fără acte) că are 37 de angajați, nu se aflau decât cinci persoane: trei infirmiere, o asistentăși administratarea. Căminul nu are niciun medic angajat (!).
Mărturiile bolnavilor continuă cu declarații cutremurătoare: „Medicamentele ne dau ochii peste cap și ne fac să tremurăm”. Mai mult decât atât, asistentele recunosc cu nonșalanță că practică contenționarea chimică, deși aceasta este strict interzisă de lege.
„Din camera de interviuri am plecat spre așa-zisele izolatoare; aici situația e și mai sumbră. Într-o cameră cu trei paturi erau cinci tineri contenționați chimic, aflați în stare de inconștiență totală (…) Solicitând explicații (…), ni s-a răspuns că este o normalitate ca atunci când sunt agitați să li se administreze astfel de medicație pentru a-i liniști (…) La ieșirea din pavilion am fost oprite de un beneficiar aflat în aer liber în comunitate care, datorită lipsei de tratament adecvat, era într-o stare avansată de agresivitate. Pentru prima dată ne-a fost teamă că riscăm să fim agresate, deoarece se putea observa faptul că personalul nu este pregătit pentru a interveni în mod eficient în astfel de situații și nu știa ce trebuie să facă”, se mai arată în raport.
Nicio evidență a morților. Bolnavii, obligați să muncească la animale
Reprezentanții Centrului de Resurse Juridice au mai constatat că cele mai multe camere sunt neadecvate bolnavilor. Deși numărul decedaților este destul de mare (48 persoane într-o perioadă neclară, potrivit asistentelor „de la sfârșitul anilor ‘90 sau 2004/2007)“, nu există niciun registru cu cei care au murit în cămin.
Căminul de la Aldeni deține spații unde sunt crescute animale, iar bolnavii sunt puși să muncească. Replica managerului căminului a fost că toți trebuie să muncească, fie la câmp, fie la animale, deoarece o fac pentru ei, ca beneficiarii să aibă ce mânca. Cu puțin înaintea vizitei, un bolnav de epilepsie căzuse în groapa de gunoi adâncă de 5 metri.
„…oricum bolnavii merg în spatele clădirii pentru contacte sexuale”
,,În situații în care sunt deja constituite cupluri recunoscute în comunitate și de personalul centrului, acestea nu au o cameră separată în care se pot vedea, dreptul la viața privată este încălcat. Managerul centrului ne-a comunicat că nu este necesară o astfel de cameră, deoarece credința sa religioasă îl împiedică să ia o astfel de măsurăși că oricum ei merg prin spatele clădirilor unde au contacte sexuale”, se mai arată în raport.
Cine se află în spatele Căminului de la Aldeni?
Așa cum se arată în raportul CRJ, pe internet nu se găsesc informații clare despre Căminul de la Aldeni care aparține Fundației „Al. I. Cuza”. Cele mai recente informații arată că, cel puțin până anul trecut, managerul căminului era Vasile Alexandru, iar administrator Mihaela Băescu. Am încercat să obținem un punct de vedere din partea reprezentanților căminului dar la numărul de fix nu mai răspunde nimeni, iar la mobilul Mihaelei Băescu răspunde o altă doamnă care susține că nu are nicio legătură cu căminul.
Din datele publicate în raport, reiese că „primăriile de sector din București plătesc sume foarte mari – între 1.800 și 3.480 lei /lună” pentru internii acestui stabiliment. În plus, potrivit informațiilor publicate de reprezentanții căminului pe internet, tariful pentru o persoană găzduită la Aldeni este de „2.000 ron/ lună, în această sumă fiind asigurate: asistență socială, asistență medicală, medicamente și pampers”.