O dreaptă unită pe eșichierul politic românesc a fost, în anii de după evenimentele din decembrie 1989, un proiect politic cu succes garantat. Convenția Democratică
din România și Alianța ,,Dreptate și Adevăr” au fost construcții ale opoziției de drepta care au câștigat alegerile, în anii 1996 și 2004, într-o țară condusă de o stângă cvasi-totalitară. Ce s-a întâmplat, ulterior, cu aceste proiecte, modul în care acestea s-au transformat în formule în interiorul cărora foștii aliați au pua mâna pe arme și și-au dat reciproc în cap, este o cu totul altă poveste.
Și în prezentul an de grație, când alegerile prezidențiale bat la ușă, unificarea a fost pusă din nou pe tapet, de mai toții actorii – mai mici sau mai mari, mai cu tâmplele albe sau cu caș la gură într-ale politicii – care sunt sau care se revendică a fi parte a dreptei românești.
Las la o parte infatuarea și pretențiile capilor liberali – care culminează cu ieșirile uneori bolnăvicioase ale lui Crin Antonescu – de a se prezenta drept fete mari în fața electoratului, după aproape doi ani în care PNL și-a bătut joc de tot ce înseamnă valoare a dreptei, începând cu statul de drept și terminând cu măsurile economice.
Vreau să mă refer doar la atitudinea așa-zisei ,,singure formule de opoziție de dreapta din România”, așa cum le place lingăilor de servicu să-l numească pe președintele Traian Băsescu. Șeful statului este departe de a fi un asmenea om, el face opoziție nu stângii românești, nu guvernului lui Victor Ponta, ci este cel mai înfocat opozant al… dreptei, al unificării acesteia, mai precis a celor care nu-i cântă în strună. V-ați întrebat vreodată de ce?
Pentru că Traian Băsescu nu vrea sub nicio formă ca anul 2015 să găsească la Cotroceni un președinte de drepta. Acesta i-a fost planul încă de când a predat guvernarea, în primăvara anului 2012, stângii unite. Cu un șef de stat de dreapta instalat în urma prezidențialelor de la sfârșitul acestui an, luminile reflectorelor se vor îndrepta către acesta, iar Băsescu va fi dat uitării. Numai cu un nou președinte de stânga, actualul locatar de la Cotroceni ar mai putea spera să-i mai creadă cineva pe cei care vor continua să-l numească ,,singura formulă de opoziție de dreapta din România”. Pe el și pe partidul său de ,,măicuțe” adunate din casele cu felinar rosu ale politicii românești.