În plină campanie electorală pentru europene, în paralel cu aceasta, orașele sunt sufocate cu postere imense reprezentându-l pe Victor Viorel, pretendent mofturos la scaunul
cu picioare de ceară de la Cotroceni. Astfel, în cel mai nerușinat mod cu putință, se fură pe față startul prezidențialelor. Lui Viorel i se face campanie în stil nord-coreean, sub sloganul de pe bannere: „Mândri că suntem români”. În genere, PSD are apucături nord-coreene. Ni se pregătește un Kim Ir Ponta în toată splendoarea megalomaniei, băgat în Mazăre fiartă de DNA pân’ la gât.
Dincolo, în curtea moșierului Traian, din văzduhul fustei, călare pe mop, își anunță aterizarea la Nana, cu parașuta, pentru un parteneriat agricol cu Ioana, însăși regina cârnaților uscați, Elena, cultivatoarea de mărar negru la rădăcina mopului.
Țara e vulgarizată în mod academic, la mișto, ca-ntre frizerii de la morgă. Trebuie să ne consolăm cu faptul că politicienii sunt „așa” de când e lumea. Nici cu electoratul nu trebuie să ne fie jenă. E același care votează perpetuu și la Loto 6 din 49. Același care a făcut cozi la Caritas. Același care ar miza și pe 6 din zero. Așa că, e de înțeles, cu Victor Viorel se merge la sigur. Nu cum s-a întâmplat cu Geoană.
Românul e singurul om de pe planetă care are tot ce nu-și dorește. Inclusiv zi internațională a celor ce muncesc pentru alții. Zi în care demagogul Viorel a spus răspicat că el îi iubește pe cei săraci, nu pe bogați, iar rolul său mesianic e să îndrepte „câte lucruri rele a făcut Băsescu în acești ani” și să strâmbe „câte lucruri bune vrem să facem noi”, adică el și ai lui. Veșnica tehnică fetidă de a pune prezervativ pe limbă și a gusta orice, numai voturi să se adune. Despre șomeri, Viovictorovici n-a gavarit nimic. Aceștia sunt bine-mersi, nu le lipsește nimic. Nici măcar locuri de muncă veșnică. La o adică, viitorul președinte al prim-secretarilor județeni – deghizați în baroni, să li se decoloreze trecutul roșu – , i-ar putea scoate pe șomeri din morga economiei naționale, și ar pune frizerii partidului să-i ferchezuiască, expunându-le fețele de gospodari prosperi în toate circumscripțiile electorale cu miros de mici din ce în ce mai mici. La noi, ca la nimenea: până și imnul național e destinat în exclusivitate celor care nu mai aud ceasul cu cuc, nu se mai trezesc odată „din somnul cel de moarte”!…