Sâmbătă, 26 aprilie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a debutat cu un vernisaj de sculptură în lemn, „Omagiu crucii”, autor dr. Dragoş Potecaşu, a continuat, la cafeaua literară, cu divertismentul lui Matincă Costea pe un text de Theodor Speranţia, „Tunsă sau rasă”, care a cules şi aplauze. Totul s-a încheiat cu lectorul de serviciu, Vasile Ghinea, care a prezentat un grupaj de poezii şi o lucrare critică la cartea „Dumitre…” autor Dumitru Istrate Ruşeţeanu, „Mâine, cine ştie… aşteptarea îl găseşte pe dragul meu Dumnezeu”. Atmosfera a fost încărcată şi plăcută, discuţiile pe măsura lectorului.
„Remarc foaierul cu o altă încărcătură. Acest spaţiu expoziţional este mai încărcat de exponate valoroase din materiale diverse. Remarc aceste bijuterii din lemn, crucile dlui Dragoş Potecaşu, figurile istorice ale dlui Mihai Vieru, dar şi celelalte lucrări ale elevilor. Atmosfera plăcută a Cenaclului a fost menţinută de un monolog umoristic în debutul şedinţei de dl Matincă Costea şi urmat de lectorul de serviciu şi remarcabilul scriitor Vasile Ghinea. Temele prelucrate sunt: trecerea timpului, melancolia, teama de solitudine, aspiraţiile, etc. Creaţiile sale lirice accentuează interferenţa între ludicul creaţiei şi obsesia de perfecţiune. Universul poeziei sale surprinde cititorul cu multitudinea metaforelor existenţiale, asemenea celor blagiene aflate sub semnul minunii creative”.(Georgiana Panait)
„Dl Dragoş Potecaşu ne încântă şi de data aceasta cu lucrări reprezentând simbolul creştinătăţii, crucea. Este un talent deosebit. Un alt talent este şi dl Vieru, de o altă factură, d-lui repreprezintă cu cinste metaloplastia. Poeziile dlui Vasile Ghinea nutresc particularităţile specifice genului, respectiv trăsăturile caracteristice: metaforă, profunzime, subtilitate, ceea ce conferă, fără îndoială, valoarea literară. Respiră din plin parfumul metaforic. Nu sunt adeptul poeziei moderne, dar nici nu o detest, mai ales când aceasta e de bună calitate. La capitolul critică literară, respectiv ceea ce ne-a lecturat azi, excelează şi nu-i pot adresa decât un calificativ la superlativ”. (Matincă Costea)
„În primul rând vreau să-l felicit pe dl Matincă pentru momentele de divertisment din deschiderea şedinţelor de Cenaclu. Ar fi bine să adune aceste momente într-o carte. Referitor la lectorul de serviciu, dl Ghinea este un maestru al cuvântului. Poeziile sunt scurte, dar pline de miez. Dl Dumitru Istrate este un căutător, ca un căutător în stele, adevărul nu o să-l găsească niciodată. Are un stil care dovedeşte multă maturitate, pe care îl înţeleg doar persoanele care sunt la fel ca d-lui”. (Valeria Popa)
„Acest spaţiu destinat expoziţiilor este mai frumos ca oricând. Am admirat de fiecare dată când expune dl Potecaşu, talentul, ideile, munca susţinută. Astăzi dl Matincă ne-a încântat cu un monolog referitor la orgoliul uman, atât în viziune feminină, cât şi masculină. Deşi au trecut ani buni de la naşterea acestui monolog, viaţa încă ne demonstrează că noi, oamenii, n-am reuşit, nu reuşim şi nici nu cred că vom reuşi să facem vreodată distincţia dintre orgoliu şi demnitate. Relativ la lectorul de serviciu pe care îl felicit pentru consistenţa şi profunzimea scrierilor, doresc să precizez că intenţionat sau nu, prin versurile prezentate a realizat o evoluţie a vieţii, a întrebărilor care apasă parcursul acesteia pornind de la dorinţa de a cunoaşte, dorinţă care nu are limite, începând de la punct stabil, care să ofere siguranţă şi până la sorbitul cafelei din Calea Lactee, continuând apoi în „Rogvaiv” să-şi exprime dorinţa de a i se mai turna „o cană de vii pentru morţii din rădăcini” care reprezintă strămoşii fără de care nu se poate realiza evoluţia, apoi se autocaracterizează ca „un pumn de lut însufleţit, (…) înnebunit de tot ce-i necuprins”. Prin „Efect” ne reprezintă visul lui de zbor, dorinţa de înălţare a fiecăruia dintre noi. Speranţa din vise, tăcerea caldă a pământului, pentru a atinge un apogeu în poezia „Ego” unde se simte ca o virgulă într-un univers şi ca o paranteză, eu mi-aş dori să fiu un punct şi o virgulă măcar, apoi revine la sentimente obişnuite, obsesii, regrete, întoarceri în timp, întrebări legate de rostul fiecăruia pe pământ, pentru ca în final să se închidă trăgând singurătatea peste el. O poezie încărcată de psihologie, psihologia individului care rămas în propria singurătate îşi cotrobăie în suflet şi în minte punându-şi întrebări, dând răspunsuri, mai mult sau mai puţin logice, după care va închide la loc şi va lăsa totul acolo. Nu va şti nimeni nimic. Materialul critic al cărţii lui Dumitru Istrate Ruşeţeanu de Vasile Ghinea, prezintă groaza acestuia cu privire la faptul că totul este efemer. Nimic nu rămâne fix. Poate doar lumina divinităţii. (Roxana Manea)
„Atmosfera în care ne-a introdus dl Matincă Costea a avut ca temă orgoliul exagerat, cu alte cuvinte vanitatea omului. Grupajul de versuri prezentat astăzi de lectorul de serviciu cuprinde poezii construite pe aceleaşi tipare ca şi alte poezii pe care le-am întâlnit în volumele publicate de autor. Universul poeziilor atinge trecerea timpului, singurătatea, melancolia. Este o poezie modernă, plină de metaforă, profundă, care lasă cititorul să interpreteze. Este un simbolism dulce care ne duce la Nichita, Blaga şi chiar la Bacovia. În poezia „Poetul” autorul dă o nouă definiţie a creatorului de versuri. Citind şi recitind grupajul de versuri am constatat că lirica atinge apogeul. În poezia „Ştiu”, poetul relevă faptul că îşi cunoaşte bine partenera de viaţă şi o analizează în tăcere. Felicitări! La lucrarea de critică literară pe care acelaşi lector, Vasile Ghinea ne-o prezintă astăzi în calitate de critic literar, reuşeşte o lucrare bine întocmită şi bine gândită. Poezia poetului Dumitru Istrate Ruşeţeanu pe care o analizează în profunzime, este o poezie cu tentă religioasă, aş spune, ne pune şi nouă cititorilor multe întrebări. Din lectură am desprins versul: „poezia mi s-a lipit de suflet”. Desprindem că divinitatea este într-o „confruntare lirică” cu poetul. Am reţinut de asemenea versul: <cuvântul are între silabe bucăţi din sufletul meu>. Prin acest dialog poetul îşi exprimă dorinţa de schimbare. Este un nonconformist, foloseşte cuvinte dure, trece de la o extremă la alta: „lucrez la un poem ca la propria moarte”. Bine a menţionat criticul când spune că este o poezie protest şi un poet comparat cu un pictor şi zic eu, ce pictează partea umbroasă a vieţii”. (Aneta Pioară)
„Referitor la Matincă Costea ar putea fi acuzat de tentativă de umor. Referitor la poezia dlui Vasile Ghinea este modernă, plăcută şi interesantă. Aştept întotdeauna cu plăcere poezia d-lui. La critică dl Vasile Ghinea este ceva deosebit, chiar dacă nu îmi plac criticii. A dat o nouă valoare criticii. (Dumitru Hangu)
„Păcat că nu a venit la vernisaj şi dl Dragoş Potecaşu, prezent aici prin lucrările sale deosebite. Este un exemplu unic, prin aceste lucrări în lemn reprezentând crucea. Referitor la monologul dlui Matincă care ne încântă întotdeauna la deschiderea şedinţelor, păcat că nu le scrie într-o carte. Referitor la poezia lectorului de astăzi este incontestabil de valoare şi aştept şi noi creaţii, iar la critica făcută de dl Vasile Ghinea a poeziei lui Dumitru Istrate Ruşeţeanu a realizat o lucrare foarte bună, a dat o valoare deosebită. Scriitorul este într-o competiţie continuă cu Dumnezeu şi viaţa lui. (Mihai Vieru)
„ Era un moment cu totul deosebit să fi fost prezent şi dl Potecaşu la vernisaj, dar din motive medicale poate fi scutit. Stau şi mă gândesc că astăzi şedinţa Cenaclului să fie de iarnă, dar cu toate participantele s-a făcut lumină. Dl Matincă Costea m-a surprins plăcut. La vârsta lui a evoluat, a făcut o divagaţie şi numai apoi a intrat în monolog. Acum, referitor la lectorul de astăzi, voi spune doar atât: spiritul sacru şi talentul înnăscut a prezentat ceva foarte interesant. Doamne, cum se leagă versurile între ele! Exact tabloul vieţii. Este grea misiunea. Dacă v-ar auzi Dumitru Istrate Ruşeţeanu s-ar supăra pe mine. Dumnealui încearcă, dvs încercaţi să-i ridicaţi valoarea. Astăzi şedinţa consider că a fost deosebită”. (Dan Mihail Zanfirescu)
„Mi-au plăcut versurile, mi-au plăcut metaforele. Poetul vrea să urce pe culmile absolutului. Poeziile lectorului mi-au plăcut pentru că au un parfum specific”. (Mioara Zaharia)
„Am fost marcat de expoziţia exponatelor deosebite către infinit. Încă erau expuse lucrările dlui Mihai Vieru care demonstrează o activitate deosebită în prelucrarea artistică a metalului. Am continuat traseul cu o conotaţie creştină ca o metaforă în lemn, cruci şi troiţe semnate Dragoş Potecaşu, unic, cel puţin în judeţ. Am intrat în domeniul artistic a dlui Matincă Costea, creaţia actoricească, care în fiecare săptămână vine cu pilde nuanţate comic. Am reţinut creaţia în stilul poetic a lui Vasile Ghinea care este o amprentă în exprimarea unor trăiri. Ca cititor, consider că în domeniul criticii are multe de spus şi cititorul este trimis la citirea poeziilor dlui Dumitru Istrate Ruşeţeanu, un căutător de drumuri, un Cristofor Columb, un descoperitor al lumii spirituale. Cititorul în acest caz este invitat să consume şi puţin vin alb, rece”. (Adrian Câmpeanu, Preş. Uniunii Cititorilor din Râmnicu Sărat)
„Am ales nişte metafore din poezia lui Dumitru Istrate Ruşeţeanu care mă fac curios să o citesc. Despre lectorul de serviciu: <Poezia e profundă, plină de miez / În care metafora nu este ascunsă / Deşi e clar, doresc să precizez / Că la poet nu-i rasă, e doar tunsă>. (Florentin Genovel Frăţilă)
„Am remarcat diversitatea exponatelor din foaierul Centrului Cultural, care ne încântă ochiul şi sufletul. Se remarcă în special metaloplastia dlui Vieru, crucile şi troiţele dlui Dragoş Potecaşu. <Tânărul> nostru Matincă Costea ne-a încântat şi ne încântă prin cupletele lui. Să nu lipsească niciodată din mijlocul nostru. Referitor la poezia lectorului de serviciu, este o poezie modernă, e în deplină concordanţă cu mijloacele stilistice, are profunzime. Face trimitere la <Mirabila sămânţă>. Studiul critic privitor la poezia dlui Dumitru Istrate Ruşeţeanu este un punct de vedere al criticului, o critică aprofundată. Dumitru Istrate Ruşeţeanu pune pe Dumnezeu într-o postură neplăcută. O relaţie oscilantă”. (Floarea Stănescu)
„Trebuie să menţionez şi eu frumuseţea sculpturilor în lemn semnate Dragoş Potecaşu, metaloplatia reprezentând figuri ale istoriei noastre, lucrări executate de Mihai Vieru. Partea de umor susţinută de dl Matincă pentru care am toată admiraţia, este bine venită în deschiderea şedinţei de Cenaclu. În legătură cu poeziile dlui Vasile Ghinea văd o evoluţie deosebită. Este o poezie filosofică, metafore frumoase, excelente. Am toată admiraţia pentru astfel de poezie şi autorul ei. Materialul critic este superior poeziei lui Dumitru Istrate Ruşeţeanu”. O critică ghinială”. (Doru Georgescu)
„Expoziţia organizată în foaierul Centrului Cultural înnobilează spaţiul, te face să te simţi bine. Remarc în special lucrările dlor Dragoş Potecaşu, Mihai Vieru, dar şi cele ale alevilor au farmecul lor. Dlui Matincă sincere felicitări pentru modul cum continuă momentele umoristice cu o fantastică memorie. Felicitări dlui Vasile Ghinea pentru modul cum creează poezia. De asemenea îl felicit şi pentru studiul critic. (Ion Muşat)
„Cu ocazia vernisajului îl felicit şi îi doresc multă sănătate dlui Dragoş Potecaşu. Multă sănătate dlui Matincă care ne încântă la fiecare şedinţă. Vasile Ghinea ne prezintă o poezie grea precum carnea de porc care se digeră cu un vin hotărât. Consider că lucrarea de critică este ghinială, dar nu consider că dă valoare în plus poeziei lui Dumitru Istrate Ruşeţeanu. Este o lucrare de bun simţ. (Laurenţiu Selegian)
„Pentru mine Cenaclul este o terapie a sufletului. Am văzut expoziţia ca ceva deosebit. <Dl Matincă nu glumeşte, / Dar pe noi ne-nveseleşte. / Că e tunsă sau e rasă / Cu un zâmbet larg ne lasă; Dl Ghinea ne arată / În săptămâna luminată, / E frumoasă poezia / Ce pe suflet ne mângâie>” (Safta Leaută)
Sâmbătă, 3 mai, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Dan Mihail Zanfirescu, cu proză.
Vasilică SCARLAT