Este incredibil modul în care instituțiile implicate, prin intermediul unor angajați, în recentul scandal al creditelor făcute pe numele unor bătrâni bolnavi, ajunși la Unitatea de Primire Urgențe a Spitalului Județean, încearcă să ascundă sub preș
mizeria din propria ogradă. Și, mă refer, în special, la Spitalul Județean și la instituția financiară nebancară de unde provin principalii actori ai ,,furturilor de identitate” în baza cărora se contractau împrumuturi pe care ,,banca” în cauză avea să nu le mai vadă vreodată rambursate.
Să le luăm pe rând, și să începem cu instituția de credit, care s-a zburlit imediat ce presa locală i-a dezvăluit numele și care a precizat că persoana plimbată în cătușe în fața Parchetului nu îi este angajată, ci este doar un broker, un intermediar, aparținând unui cu totul alt angajator. Bine, să ne facem că înghițim precum pelicanii ceea ce susțin reprezentanții acestei instituții, să acceptăm că nimeni din bancă nu vedea la față, chiar și în faza de analiză a dosarului de credit, persoana care venea să ceară împrumutul. Însă, nicăieri în lume, banii dintr-un credit nu se dau altcuiva decât împrumutatului, personal.
Ajungem acum la Spitalul Județean. Nu vreau să fac un rechizitoriu la adresa celor care au așezat în posturile cu pricina oameni care au profitat de poziția lor pentru a putea face rost de datele de identitate ale pacienților, probabil unii muribunzi sau în comă, și a le folosi, ulterior, în scopul sus-amintit. Îmi pun doar o singurăîntrebare: cum stăm cu aplicarea legii care reglementează protecția datelor cu caracter personal? Într-o instituție care invocă cel mai des această lege, care făcea vorbire despre ea chiar și atunci când a venit vorba despre identitatea celor trei angajați care au făcut credite în numele acestor bătrâni, iată, se poate orice din acest punct de vedere. Mai rămânem să aflăm că acești bătrâni, cei care au trecut deja la cele veșnice, au și votat…