Maicile privesc neputincioase cum se năruie lăcașul în care viețuiesc de zeci de ani
Ultimele ploi au amplificat alunecarea de teren pornită în urmă cu două săptămâni la Rătești, iar pereții clădirilor mănăstirii au început să se prăbușească. Imaginea
dezastrului este greu de descris în cuvinte. Măicuțele privesc neputincioase cum se năruie lăcașul în care viețuiesc de zeci de ani, însă nu se pot împotrivi naturii. Deși, pentru siguranța lor, li s-a cerut să elibereze locuințele, cu greu se pot rupe de locurile lor și se roagă la Dumnezeu să le aibă în pază și să le ajute.
Maica Inocenția are 88 de ani și peste 30 și i-a petrecut la Mănăstirea Rătești. Tot atâția ani a locuit în aceeași casă, pe care acum a fost nevoită să o părăsească din cauza alunecării de teren. Chilia a fost distrusă și nu mai poate fi locuită. A fost mutată la așezământul de bătrâni al Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei, de peste drum de Mănăstire, dar nu este ca ,,acasă”, deși spune că au acolo tot ce le trebuie.
Pe maica Inocenția am găsit-o la bucătăria de vară a fostei locuințe. Își găsise de lucru. ,,Mai venim pentru că mai avem aici lucruri, mai avem gospodăria…Bine, avem acolo sală de mese, stăm toate maicile la masă, acolo la Seminar, dar….ce să vă spun…bine nu este. Amărâte suntem, dar n-avem ce face, altă soluție nu avem…Dumnezeu să ne aibă în grijă. Încă ne rugăm la Dumnezeu să ne ajute”, ne-a spus maica Inocenția, care, cu greu își poate stăpâni lacrimile.
La Mănăstirea Rătești se lucra de zor pentru eliberarea locuințelor prăbușite deja dar și la celelalte case vechi, care, deși nu sunt încă afectate de alunecarea de teren, sunt evacuate și vor fi dezafectate o dată cu demararea lucrărilor de reabilitare ce urmează să fie făcute cu fonduri europene.
Maica Pahonia a fost și ea nevoită să plece din casa în care a locuit ani buni, nu pentru că s-a surpat ci pentru că se deschide șantierul și așa a fost dispoziția. ,,Cum a zis Mântuitorul, Dumnezeu e pretutindeni, și în pădure și pe apă, pretutindeni. Dacă Dumnezeu a voit așa, apoi fie voia Domunlui. Dacă ar fi de la om, te-ai certa cu el, dar așa, nu ai ce face. Dar unde ne-om duce, Dumnezeu merge cu noi și ne rugăm, chiar dacă nu avem icoană, ne întoarce la răsărit și ne rugăm”, spune cu vorbe de duh maica Pahonia.
Maica Mihaela Răduca slujește la Mănăstirea Rătești din anii 70. După 40 de ani, se vede nevoită să-și caute iar calea. A vrut să plece la altă mănăstire, dar știe că nicăieri nu este ca aici, la Rătești. „E foarte greu la anii noștri să te scoată de aici , să te mute de colo-colo. Am vrut să plec la alte mănăstiri pe care le-am cunoscut, dar e greu în altă parte. Când ți-e rău, aici te așezi în pat, dar acolo se uită după tine să faci treabă. Lor le trebuie tineret, să muncească, nu bătrâne ca noi. Ne-am mâncat viața aici, pâinea. Până la urmă, când ne-om duce la mormânt, tot de-aici…”, spune maica Mihaela.
Cea mai afectată este clădirea stăreției, ruptă în două, după ce dealul a luat-o la vale. Acolo, muncitorii firmei care va pune în practică proiectul de restaurare a mănăstirii Rătești lucrau ieri să susțină pereții clădirii. O muncă în zadar, însă, spun oamenii, dar necesară, pentru că zilele acestea este așteptată la Rătești o comisie care va evalua situația.
Nimic din ceea ce avea de preț Mănăstirea Rătești nu a rămas acolo. Colecția de icoane, carte veche, broderii și obiecte de cult au fost mutate, parte la biserica din Rătești, parte într-o sală din școala din sat. Inclusiv biserica a fost golită iar ieri se lucra de zor la montarea schelelor care preced lucrările de reabilitare. Impozantul lăcaș de cult a fost și el afectat de alunecarea de teren, iar fisurile sunt vizibile atât pe interior cât și pe exterior. Până nu demult, credincioși din Buzău și din țară veneau aici să se roage, acum, lăcașul de cult a fost transformat într-un șantier.
Stăreția, zece chilii și drumul de legătură către mănăstire au devenit inutilizabile în urma alunecărilor de teren, pagubele fiind estimate la aproximativ 18 milioane de lei. Așezarea monahală de la Rătești era la sfârșitul secolului al XVI-lea schit de călugări, iar în anul 1752 este părăsită, pentru ca în 1760 să fie reînființată ca schit de maici. În 1861, la Rătești ființează școala pentru maici și fete sărace, iar în 1912, școala pentru adulte.Mănăstirea deține o colecție de artă bisericească veche și pictură de Gheorghe Tătărescu.
Dacă așezământul va scăpa după alunecarea de teren, va fi nevoie de alte studii, inclusiv de stabilizare a terenului, și de alte formalități de aprobare a fondurilor de reparații.