Mai mereu, sondajele de opinie sunt grav eronate sau au rezultatele gata înainte de începerea efectivă a muncii sondatorilor. Mai mereu, analiștii politici par a comenta alte evenimente decât cele supuse dezbaterilor.
Tot timpul clasa politică ne ia prin surprindere, dând impresia că lucrează la vedere, ca-n jocul dexterității ,,alba-neagra”. În realitate, politicienii joacă cu noi un fel de șah din priviri, punându-ne în față nebuni policromi precum Vadim, cai furați și vopsiți la glezne, ca Mădălin Voicu, ture blonde de Pleșcoi, regi precum Cioabă, împărați de garsonieră, regine Blejnar și pioni mici și mulți, de sacrificiu, cum a fost executantul docil Emil Boc.
Ca om simplu, cuprins în acestă vâltoare urât mirositoare, ajungi să te întrebi nedumirit: oare chiar avem președinte, avem prim-ministru, guvern, parlament etc? Nu cumva toate astea există doar în realitatea lor, nouă oferindu-ni-se doar sufocanta iluzie că cineva se ocupă asiduu ca grijile să ne crească de la o zi la alta ?
Mulți consideră că personajele politice sunt opera mass-media. În realitate, fără mass-media, nimeni nu ar mai avea, cât de cât, acces în culisele puterii. De aproape un sfert de secol ne tot prăbușim din comunism, într-un haos pe care ne iluzionăm că-l putem controla. Fără să realizeze paradoxul, odată cu noi se prăbușesc și mai marii zilei, cei care, pentru scurtă vreme, trăiesc cum nici în pântecul mamei lor nu au avut ocazia, abureala averilor dându-le falsa convingere că sunt născuți undeva în ceruri, drept pentru care se cred nemuritori. Așa cum arată țara acum, e greu să-i găsești un președinte potrivit, unul cu abilități de șofer profesionist care transportă nuntași în stare de ebrietate. În lumea analiștilor, deja circulă o sintagmă cu o încărcătură semantică nucleară, de nimicire în masă: ,,poporul pesede”. O chestie care nu se poate trata decât printr-o replică unificată: ,,pe noi nu contați”!