Străinii l-au numit „cel mai convingător ambasador al poporului român”, iar buzoienii îl consideră cu mândrie unul dintre brandurile județul. Corul Lyra, unul dintre cele mai apreciate coruri, împlinește în această săptămână 40 de ani de
existență, ocazie cu care iubitorii de cultură au prilejul de a lua parte, sâmbătă, 21 iunie, la un eveniment aniversar de excepție. Este vorba despre Festivalul Coral Internațional „Lyra la 40 de ani”, care va avea loc în sala mare a Consiliului Județean, de la ora 17.00. Vor concerta corul Rodni Zvutsi din Bulgaria, Pastorala din Focșani, Armonia (Plopeni), Corul Neagu Ionescu din Buzău și, evident, Corul Lyra. Intrarea va fi liberă.
Numele Corului Lyra se confundă pe bună dreptate cu cel al fondatorului și totodată dirijorul lui, Ștefan Stănescu. În ciuda renumelui de care se bucură Lyra, puțini știu povestea omului care a fost nevoit să lupte peste zece ani cu sistemul comunist pentru a duce la capăt un vis: acela de a face muzică. De asemenea, puțini își mai amintesc că la Buzău, corul condus de Ștefan Stănescu avea să dea tonul Revoluției, pentru ca mai apoi să fascineze, obținând premii la festivaluri la Nancy, Lyon, Vatican, Paris, Istambul, Portugalia, ajungând să cânte în celebra Bazilică a Maicii Domnului din Fatima.
Reporter: Vorbiți-mi despre activitatea dumneavoastră înainte de a înființa Corul Lyra
Ștefan Stănescu: În anul 1952, când am absolvit gimnaziul, nu am fost primit la niciun liceu, pentru că tata era preot și, având pământ, era considerat chiabur. Tata era preot la Blăjani și avea terenuri pe raza comunei Blăjani, prin Zărnești și Pruneni. Norocul meu a fost că în acel an s-a reînființat Seminarul Teologic și am dat admitere. Nefiind considerată o școală de Stat m-au primit. După 5 ani, am absolvit și m-am dus la Conservator să dau admitere. Nu m-au primit pentru că studiile teologice nu pot fi recunoscute. Am dat examen la Facultatea de Teologie, am intrat, am terminat-o, și în 1961 mi-am luat licența în Teologie. Paralel, făcusem și o școală de Arte Populare la București, unde am avut rezultate bune cu profesori de la Conservator.
Respins din școli pentru o vină inexistentă
Rep.: Ați renunțat la ideea de a deveni student la Conservator?
Ș. S.: Nu. Dimpotrivă. Am obținut recomandări foarte bune de la Școala de Arte Populare și speram că așa voi primi o dispensă de a da examen la Conservator. Făcusem 16 ani de carte, dar nu au vrut să mă primească. Dorința mea era atât de mare, încât la 22 de ani am luat-o de la capăt și am făcut din nou liceul.
Rep.: În Buzău?
Ș. S.: Îmi era rușine să fac aici în municipiu, că mă cunoștea lumea, și m-am dus la Pătârlagele. Mi-am dat Bacalaureatul și am dat examen la Conservator. Concurența era foarte mare, dar am reușit să intru printre primii. Am făcut șase ani de Conservator. Am trecut o viață întreagă prin școli din cauza unui regim nedrept care atentat la viitorul unui copil care nu avea nicio vină.
Rep.: Ce ați făcut după ce ați terminat studiile?
Ș. S.: M-am întors la Buzău. Am intrat în învățământ, la Liceul Pedagogic, unde predam muzica. În 1969 am format acolo un ansamblu folcloric cu care am luat premiul I la un concurs pe țară și, drept răsplată, ne-au trimis pe litoral. Acolo ne-am împrietenit cu un francez și, în 1977, am ajuns la un concurs în Franța cu ansamblul și am câștigat trofeul.
Rep.: Cum ați format Corul Lyra?
Ș. S.: În anul 1974, văzând că nu avem la Buzău un cor de cameră, am vorbit cu directorul Casei de Cultură, Alexandru Dumitrescu. Am început să cooptez coriști din rândul elevilor mei din ultimul an, apoi am apelat la colegi, profesori de muzică: Petre Ștefan și soția, Nicolae Fâșie, Alexandru Giurgea… Ne-am pus de acord cu repertoriul și cu repetițiile care aveau loc la Casa de Cultură.
Reclamat la Partid
Rep.: Ați întâmpinat probleme?
Ș. S.: Da. Foarte rapid am avut primul concert și am fost foarte apreciați. Cei de la Casa de Cultură Municipală m-au reclamat la partid pentru că vroiau să evoluăm sub patronajul lor. M-am opus. Nu am fost niciodată membru de partid și nu voi fi, dar nu mi-a fost frică. Am fost chemat de președintele Consiliului Județean, un domn Sârbu, foarte cult, care m-a felicitat.
Rep.: Când ați început să aveți succes?
Ș.S.: Foarte rapid. Am fost chemați, în 1975, la un concurs coral la Reșița și acolo am obținut trofeul. Am prins curaj și am mers la Cântarea României, unde am luat locul II pe țară. Compozitori și dirijori mari – Alexandru Pascanu, Vinicius Grefiens, Myriam Marbe, Irina Odăgescu – ne auzeau prin concursuri și începeau să ne trimită piese. Lumea vorbea despre noi și începeam să ne dăm mari, deși eram foarte tineri: cel mai tânăr avea 17 ani, iar cel mai bătrân vreo 45 de ani. A urmat un alt succes la Sinaia, apoi am ajuns în Cehia, o țară cu o puternică cultură muzicală, unde am impresionat cu o prelucrare folclorică deosebită: „Mărăcinul” de Ioan Dumitrescu.
Spectatori în lacrimi, în ajunul Revoluției
Rep.: Vorbiți-mi despre concertul din 1989.
Ș. S.: Începusem să pregătim în taină colinde, care erau interzise. Am organizat un concert de excepție la Casa de Cultură, la care am invitat mari actori precum Leopoldina Bălănuță, Ovidiu Iuliu Moldovan, balerini, Veta Biriș… Pentru că în acea perioadă începuse Revoluția la Timișoara, au vrut să ne anuleze concertul. Eu le-am zis că nu mă deranjează, dar ce vor comenta oamenii care deja au cumpărat bilete? S-au convins că este mai bine să ne lase pe scenă. Pe 18 decembrie, am început concertul cu colinde. Actorii au început să își schimbe și ei programul. S-a recitat, de exemplu „Rugăciunea” lui Eminescu. La pauză, șefa de la Propagandă, madam Chioveanu, a venit la mine și mi-a spus că de mâine nu voi mai fi la catedră și că Corul Lyra se va desființa. Toți actorii și balerinii și coriștii m-au îmbrățișat și m-au îmbărbătat. Toți m-au întrebat de unde am avut curaj. Am continuat cu colide autentice interzise. Sala s-a ridicat în picioare și a aplaudat în lacrimi. În final am cântat cântece patriotice: Deșteaptă-te române, Pe al nostru steag…
Rep.: Le aveați pregătite?
Ș. S.: Da. Dar o lună întreagă după ce a căzut comunismul mă suna lumea să mă întrebe de unde am știut că va începe Revoluția. Evident că nu am știut.
Rep.: Au urmat succese în strănătate, membrii corului s-au mai schimbat. Regretați ceva în cei 40 de ani?
Ș. S.: Da. Regret că au plecat dintre noi unii oameni minunați precum: Carol Krompaczki, Nicolae Fâșie, Emil Rădulescu, Nicolae Stănescu, Adrian Oncescu, Cornel Grigore, Emilia Bârzoiu, Cristi Barbu… Le mulțumesc tuturor și mărturisesc că succesul Corului Lyra a constat în forța grupului. Invit buzoienii sâmbătă la un concert care spunem noi că va fi la înălțimea celor 40 de ani de activitate.