Aparent de bun-simț intervenția premierului Victor Ponta la ședința solemnă a Senatului, prilejuită de împlinirea a 150 de ani de la înființarea acestei camere a Parlamentului, cu privire la o eventuală instituire a titlului
de senator pe viață pentru foștii șefi de stat, care, în aceste condiții, ar primi cadou pe viață imunitate parlamentară. De remarcat și umorul involuntar, generat de egocentrismul de care suferăîntâiul plagiator al țării, al motivației unei asemenea idei: ,,Nu poți să ceri unui fost președinte al României să meargă să candideze în colegiul de le Târgu Jiu contra mea și, eventual, a lui Dan Diaconescu”.
Dincolo de prezumpția de vinovăție ce planează asupra oricărei declarații a liderului Partidului Social Democrat, căruia minciuna îi este mai necesară ca aerul, se impun câteva precizări, pe care, probabil, le va face cu prilejul unei noi reprize de guvernare televizată prin vreun studiou prieten.
Este evident că Victor Ponta urmărește un scop precis prin anunțarea intenției de a completa menajeria social-democrată din Senat cu Ion Iliescu. Și aici gândul de duce, evident, la faptul că simte nevoia să-și asigure fidelitatea politicienilor pesediști nostalgici, care mai vibrează la câte o vorbă de duh a mumiei umblătoare, gen ,,Antonescu este o lichea”.
În al doilea rând, este de văzut cum rămâne cu promisiunea pe care Ponta o tot face către poporul pesedist, legată de faptul că, dupăînchierea mandatului, Traian Băsescu va înfunda pușcăria. Aici, Ponta se vrea pus, din nou, la adăpost, pentru că nu va îndrăzni niciodată săîi facă rău celui cu care a blătuit, cu mai bine de doi ani în urmă, soarta acestei țări. Mai ales că, din ultimele semnale, președintele îi va pune la picioare un partiduleț nou-nouț, tocmai bun pentru polul de dreapta pe care Victor Ponta îl viseazăîn interiorul Partidul Social Democrat, după modelul (expirat, ce-i drept), al și mai expiratului Tony Blair.