„Frumoasă țară, păcat că-i locuită… de oameni care, în cel mai bun caz, îi ignoră frumusețile și potențialul turistic, acolo unde nu le
distrug”, cam aceasta este ideea sub care revine în peisajul publicistic buzoianul Doru Brătulescu, proprietarul uneia dintre cele mai importante agenții de turism din municipiu, cu volumul „Țipătul turismului (d)in România”, recent apărut la Editura Teocora.
Această nouă apariție editorială a lui Doru Brătulescu o urmează pe cea de anul trecut, „Țipătul turismului în Amintiri de pe Valea Buzăului”, și se concretizeză într-o culegere, bine documentată, de date istorice și geografice, descrieri, legende populare ori urbane și fotografii care vin exact în sprijinul ideii de mai sus: România a avut ghinionul să cadă pe mâna unora care
și-au bătut joc de (aproape) tot ce înseamnă zonă turistică ori cu potențial turistic din țară, de la Delta Dunării, mănăstirile din Nordul Moldovei, litoralul, stațiunile balneoclimaterice, peșterile, munții și văile, ignorând total – acolo unde nu au distrus -, veritabilele mine de aur care stau la vederea tuturor.
Noul volum al lui Doru Brătulescu este, de fapt, reeditarea țipătului unui om care vede, an de an, în calitatea sa de om de turism, cum banii românilor îngroașă conturile proprietarilor de afaceri de profil din străinătate, în timp ce turismul autohton tinde alarmant către un zero absolut.
„În această epocă de saturație a atmosferei terestre și a apelor otrăvite de deșeurile industriale, de gazele produse de motoare de sute, mii de cai putere, datorită fumului apăsător ce iese de peste tot, turismul în România ar însemna debranșarea de la toate aceste semne ale morții și <internarea> pentru o perioadă aleasă în oaza de maximă sănătate existentă pe tot teritoriul acestei țări și ar întoarce omul la viața igienică din trecut, la tihna și binefacerea unei existențe în mijocul naturii, creând cea mai mare industrie, o industrie fără fum, poate singurul vis al bunicilor noștri care va rămâne nerealizat. Turismul românesc, bazarul sărăciei și corupției, doare, și durerea este singura situație în care nu poți să te adaptezi, pentru că doare; și, cu toate acestea, România trebuie iubită așa cum este, dar întrebarea care se pune este: de cine? De noi sau de ei, întrebându-ne din nou cine sunt <ei> și cine suntem <noi>?”, își justifică Doru Brătulescu noul demers publicistic.