În vizită electorală mascată, la coborârea din tren, Victor Ponta a fost huiduit în Gara de Nord. În portul Constanța, acasă la el, cum s-ar zice, Traian Băsescu a primit o flegmă direct în față. Un consilier de-al său, cu veleități de alchimist, a transformat scuipatul în apă.
Fiecare culege ce a semănat. Asemenea acte, ale unei piese vechi de când lumea, am mai văzut. Rolul agresatului l-au jucat la vremea lor și Emil Constantinescu, Emil Boc, Ion Iliescu. Se pare că actualei ,,clase politice” i s-a dat arama pe față, cetățeanul nemulțumit reacționând fiecare cum poate. La o interpretare ad-hoc, am putea considera gestul fiecăruia în funcție de ,,conținutul” respectivului protest. Huiduieli primesc doar actorii care-și interpretează prost rolul. Sau cei care mint. Scuipatul cuiva e un gest foarte urât, o jignire supremă. De regulă, scuipatului i se adaugă și câte un calificativ din aria semantică a adjectivului ,,porcin”.
Când primești cerneală în față, chiar dacă ești profesor universitar și președinte de țară, ca Emil Constantinescu, înseamnă că obrazul subțire cu Pelikan se ține. Când se aruncă în tine cu ouă, cum i s-a întâmplat lui Ion Iliescu, e posibil să însemne că ești învinuit că ai furat oul de sub găină sau revoluția din mijlocul mulțimii. În Iliescu s-au aruncat și cu monezi, semn că, în timp ce el domnea, cei din spatele rânjetului său gemeau sub greutatea averilor acumulate pe șest.
Ce să zicem, asemenea gesturi de năduf nu fac parte din obișnuințele populației. Ele sunt doar niște manifestări ale scârbei pe care mulțimea o resimte față de întreaga clasă politică. Sunt gesturi simbolice. Poate că cei jigniți astfel ar fi meritat asemenea tratament mult mai puțin decât cei pe care îi reprezintă, mulțimea de politicieni și ,,oameni de afaceri dubioși” din spatele lor. O vorbă veche, din popor, sună cam așa: ,,Capra flatulează și oaia pățește rușinea” !