Absolvenți eliminați din examen pe motiv de copiat. Profesori ridicați de procurori după negocierea, cu ofițeri sub acoperire, a șpăgii pentru bacalaureat. Ce-i drept, încă nu au apărut autobuzele cu jandarmi care să ridice clase
întregi pentru audieri la parchet. Comisii de stabilire a subiectelor și a baremelor de corectare contestate de părinți și chiar de profesori. Păreri împărțite, în funcție de tabără – a elevilor sau a profesorilor – asupra dificultății subiectelor. Concluzii ministeriale, obiecțiuni de la tribuna Parlamentului sau la televizor din partea oamenilor politici și promisiuni că la anul o să fie mai bine. Mai bine decât răul de astăzi, adică tot rău.
Este tabloul cu care România s-a obișnuit când vine vremea Examenelor Naționale. Este tabloul jalnic pe care ni-l oferă, an de an, învățământul românesc la ceas de bilanț. Când liceele cu promovabilitate maximă, când gimnaziile cu extrem de puține note sub cea de trecere, când elevii cu zece pe linie la aceste examene sunt tot rara avis, iar mass-media îi tratează drept excepțiile fericite care întăresc regula ce ne demonstrează că învățământul românesc este la pământ.
Degeaba vorbim luni în șir de-acum încolo. Degeaba luăm măsuri, mai serioase sau complet aiuristice. Până nu se va umbla, în modul serios, până la talpa sistemului, la învățători și profesori, la manualele și auxiliarele scrise la mișto și cumpărate pe ochi* frumoși, la diverse practici care viciază grav procesul de învățare și afectează moral elevul, nu vom putea realiza nimic. Ne vom mulțumi să asistăm, an de an, la același spectacol amar.
*) Banul, ochiul Diavolului