Supranumit de criticii de artă „maestrul gestualismului românesc”, pictorul Corneliu Vasilescu a fost prezent miercuri la Buzău, cu ocazia vernisajului unei impresionante expoziții.
Aproape 40 de tablouri de dimensiuni mari au fost prezentate la etajul Galeriilor de Artă, la eveniment fiind prezent renumitul critic Corneliu Antim și artistul Ion Grigore.
„Dacă raiul există, el cu siguranță este colorat“
Primul care a vorbit despre picturile lui Corneliu Vasilescu a fost președintele UAP Buzău, Valeriu Șușnea, cel căruia i se datorează această expoziție care va rămâne în continuare deschisă la etajul galeriilor buzoiene.
„Un eveniment așteptat de aproape un an de zile la Buzău. Maestrul vine aici, după ce luni a vernisat o expoziție deosebită la Galeriile Simeza din București . Iată, un artist mai mult decât prolific, care la 80 de ani deschide la diferență de câteva zile o expoziție în centrul Bucureștiului și alta la Buzău. Ne simțim onorați. Cred că cea mai bună prezentare a artistului este dată chiar de o declarație a sa: <dacă raiul există, el cu siguranță este colorat>”, a declarat Valeriu Șușnea.
Dincolo de arta sa, Corneliu Vasilescu, în ciuda vârstei de 80 de ani, fascinează prin vitalitate și prin povestea sa de viață. Născut în anul 1934, la Bârlad, artistul a început să picteze în adolescență, realizând afișe, din nevoia de a-și susține financiar familia, după ce tatăl său, care era primar al Bârladului și membru al Partidului Național Țărănesc, fusese trimis la Canal, iar ceilalți membri, aruncați în stradă.
„Pictura lui se ascultă cu urechea“
„Cred că una dintre cele mai importante particularități ale maestrului Vasilescu este dimensiunea libertății, pe care și-o fructifică în efortul creator, încercând să spargă prin tușele de culoare limitele pe care ni le impun configurația pânzelor expuse. Vorbim
despre libertatea de creație și de libertatea de receptare a publicului. Artistul ne propune o dimensiune cromatică foarte accentuată. Este o muzică cromatică pe care artistul o fredonează prin pânzele expuse astăzi. Corneliu Vasilescu a spus că pictura se ascultă cu urechea. Îl suspectez că are o capacitate înnăscută, denumită sinestezie, de a transfigura sunetele în culori, culoarea în mișcare, în linii”, a declarat prof. dr. George Tarara.
Vechi prieten cu Corneliu Vasilescu, criticul Corneliu Antim a vorbit și el la superlativ despre lucrările artistului.
„Buzăul <îndură> un eveniment care copleșește prin amploarea tensiunii vizuale și a emoției. Eu m-am apropiat de Corneliu Vasilescu acum mulți ani datorită forței expresive, a unui dicteu poetic pictural, de o eleganță și un rafinament surprinzătoare. Gestualismul în sine a apărut în pictura universală cam prin anii 20’-30’ ai secolului trecut, în Germania, și s-a transferat rapid în America, cu nemți cu tot. Pictura primitivă era bazată pe sponteneitate, iar gestualiștii au avut curajul să se reîntoarcă la această formă, adică de la pictura elaborată, realistă, la pornirile dinamice”, a declarat Corneliu Antim.
„Am un mare respect pentru Buzău“
În finalul vernisajului, Corneliu Vasilescu le-a mărturisit celor prezenți că Buzăul ocupă un loc aparte în sufletul său, acesta fiind județul unde s-a refugiat la finalul războiului, atunci când familia sa a avut de suferit.
„Nu am nicio vină pentru laudele pe care le-am primit de la invitații mei. Recunosc totuși că sunt un caz în arta românească. Trebuie să vă mărturisesc că am un mare respect pentru județul Buzău și asta pentru că eu, alături de familia mea, adică cu fratele și mama mea, am fost refugiați în munții Buzăului. Pe 22 august 1941 am început să fim fugăriți, din urmă venea armata <prietenă>, și am părăsit orașul Bârlad. Tot drumul către Buzău a fost o adevărată aventură și pot spune că sunt un supraviețuitor. Am stat ascunși la Pătârlagele, la Nehoiu și Nehoiașu, până am fost eliberați”, a declarat Corneliu Vasilescu.