Din punct de vedere omenesc, poate este de înțeles disperarea de care a fost cuprins Dan Voiculescu, disperare care l-a îndemnat să arunce vorbe fără noimă la adresa Monicăi Macovei. Într-o perioadă în care simte cum funia i se strânge
în jurul gâtului, președintele fondator al Partidului Conservator prezintă, prin conferințe de presă ad-hoc ori prin intermediul televiziunilor pe care le controlează, planuri de viitor, precum fundația care va avea drept unic scop vânarea lui Traian Băsescu ori intenția de a face plângere penală împotriva celui mai serios și eficient europarlamentar român, pe care susține că o va acuza de subminarea economiei naționale și defăimarea țării.
Cel puțin în ultimul caz, referitor la pozițiile pe care Monica Macovei le-a a avut în legătură cu fraudarea referendumului pentru suspendarea președintelui din vara anului 2012, lucrurile sunt de-a dreptul ridicole, nu doar aberante precum în primul caz: pe rolul diverselor parchete se află în lucru peste 500 de dosare privind astfel de fapte, iar suspiciunile dintr-un singur dosar se ridică la un milion și jumătate de voturi fraudate.
Nu înțeleg, însă, nici din punct de vedere uman, și nici politic, de ce doar capii Partidului Democrat Liberal au ieșit, până ieri după-amiază, la rampă, să protesteze împotriva unor asmenea afirmații. Unde sunt luările de poziție pe acestă temă ale partenerilor de dreapta, în special ale liberalilor, care pun la punct, în aceste zile, o alianță și o fuziune cu PDL? Și, mai mult, de ce i se permite lui Crin Antonescu să pluseze chiar, cerându-le viitorilor parteneri să-și renege afirmațiile de acum doi ani privind lovitura de stat pe care au încercat-o partidele din Uniunea Social Liberală?
Crin Antonescu poate fi, tot din punct de vedere uman, de înțeles. Antenele lui Dan Voiculescu au făcut din el, în perioada de coabitare a liberalilor cu stânga, un erou. Și poate îi este dator lui Dom’ Profesor. Dar unde sunt ceilalți liberali?