Din când în când, UDMR anunță că se retrage de la guvernare. Și mai obține câte un mic bacșiș politic. În această privință, de-a lungul timpului, cel mai darnic client a fost Traian Băsescu,
care-și bea apa minerală direct la Covasna, acasă la kelnermeni hunori.
Când nu mai e rost de niciun ciubuc, UDMR chiar se retrage de la guvernare. De regulă, mai spre lăsata secu(iu)lui, aproape de alte noi alegeri. Acum, după cele mai meschine calcule posibile – cu acordul în tra-la-la minor al lui Vicor Ponta –, UDMR rămâne la guvernare și pleacă, din fruntea Sinisterului Culturii, doar maghiarul Kelemen Hunor.
Din păcate, acest ,,oengeu”, cu cadență de hoardă instruită, nu se retrage definitiv din politică, nu numai de la guvernare. Pentru că, oricum, politicienilor noștri nu le mai e de niciun folos major. Cândva, UDMR asigura locuri de muncă pentru zeci de parlamentari din turma mioriticului Vadim.
Acum, o dată cu demisia maghiarului Kelemen din fruntea culturii române, s-a trecut la prestații de servicii individuale. Munca sub acoperișul comun, cu felinar la poartă, este înlocuită cu prestația live de trotuar. Mai pe scurt spus, la apropiatele alegeri prezidențiale, cele mai mari șanse de câștig le are acest domn Kelemen, însă biletul său câștigător e trecut pe numele lui Victor Ponta! O mică afacere în afara coaliției, așa, ca între doi chelneri, care, în mod legal, îl vor lăsa mahmur, cu buzele umflate și buzunarele goale, nu numai pe clientul Băsescu, ci și pe oricare posibil candidat de dreapta la fotoliul acestuia. Asta e situația, chelnerul ciupește și lăutarul cântă pentru cine plătește. S-a dus vremea când, după cum îmi spunea chiar el, în junețile sale, la un teatru maghiar din Ardeal, din motive pur patriotice, actorul Radu Panamarenco se proptea vânos în șaua lui Ildiko și o ruga duios să urle ,,Trăiască Republica Populară Română”! Și coabitarea mergea ca unsă, chiar și patrupedizată fiind!