Bineînțeles că nu avea niciun chef premierul de vreun eveniment nefericit care să eclipseze în vreun fel festivismul a ceea ce se dorea o nouă demonstrație de forță politică a
Partidului Social Democrat, care i-a făcut onoarea de a-i promite suport pentru candidatura la prezidențiale. Cu cinismul caracteristic însă, Victor Ponta a exploatat la maxim suferința oamenilor ruinați de intemperii, doliul celor care și-au pierdut câte un apropiat și s-a făcut văzut pe toate canalele de televiziune românești, de dimineață până seara, când s-a încheiat claca pesedistă.
Și pentru ce? Am văzut cu toții, din nou, un Victor Ponta care a arătat întregii țări cât de confuză îi este gândirea, cum amestecă prerogativele prezidențiale cu cele de premier, cum a evitat să vorbească despre politica internațională și să rostescă numele Rusiei, în contextul și într-un discurs ce trebuia să fie european, legat de conflictul din Ucraina.
Pe scurt, am văzut că Ponta a trecut prin cei doi ani și jumătate de mandat în fruntea guvernului și într-a principalului partid de guvernământ precum gâsca prin apă, că nu a înțeles că subiectele Traian Băsescu și măsurile de austeritate ale guvernelor Boc sunt de mult timp fumate, că bagă sub preș subiecte sensibile precum tentativa de lovitură de stat din urmă cu doi ani și plagiatul său, promisiunile fără acoperite, regresul economic și multe precum acestea.
Ponta nu avea chef de nicio inundație, ci doar un chef nebun de a ajunge pe fotoliul de la Cotroceni. Fără să fie conștient că aventura în care s-a lansat marți poate însemna drumul fără întoarcere al decesului său politic.