Scriam ieri, în această rubrică, faptul că este o sfidare a legilor bunului-simț să oferi spațiu redacțional – pe hârtie, on-line sau în eter – unor infractori dovediți și condamnați, dându-le ocazia să continue a-și expune mizeriile
în fața nației. De parcă nu ar fi suficienți discipolii aflați în libertate, care le susțin inepțiile și le fac publice.
Și mă refer, bineînțeles, în primul rând la Dan Voiculescu și la puii vii pe care i-a născut prin Antenele Trustului Intact și prin casele românești în care televizoarele nu au cunoscut, de mult, alt canal în afară de cele menționate mai sus.
De exemplu, anteniștii nu ar trebui să aibă nicio emoție că au rămas orfani odată cu încarcerarea lui ,,Dom’ Profesor”, atât timp cât și-au găsit rapid un tată adoptiv. Și nu orice fel de tată, ci pe însuși premierul Victor Ponta, cel care declara, luni seara, chiar la ,,vărănei” acasă, că regretă faptul că nu a participat la mitingul ilegal și violent pe care aceștia din urmă l-au organizat în zona Cotroceni.
Mai mult, lui Victor Ponta îi iese un alt porumbel pe gură, mare cât un nas de Pinocchio: ,,Cât sunt eu prim-ministru, nu trebuie să vă mutați nicăieri!”
Cum adică? Clădirea în care funcționează Antenele este confiscată de Justiție, a intrat în proprietatea Ministerului de Finanțe, care trebuie să o valorifice fie prin vânzare, fie prin închiriere, la un preț just, astfel încât aceasta să producă, alături de celelalte bunuri confiscate, o sumă care să acopere prejudiciul creat statului român prin privatizarea frauduloasă a Institutului de Cercetări Alimentare.
Întelegem, oare, de la premier, că va obliga ministerul condus politic să închidă ochii și să fixeze o chirie modică pentru Antene, astfel încât acestea să nu simtă dispariția lui Dan Voiculescu? Dacă nu avem de-a face cu o mostră de prostie, atunci suntem în fața unui subiect interesant de studiu pentru procurorii anticorupție.