Ponta nu a avut de ales, se pare, și a cedat baronilor locali ai cărui exponent îi suflă în ceafă, și în guvern și la partid, și promovează ordonanța care legiferază, pentru zece zile,
traseisimul politic al aleșilor locali. O mișcare pe care unii, atât din mediul politic, cât și din cel al politologiei, o caracterizează drept sinucigașă. Prezic ei, așadar, că tot românul va vedea faptul că Partidul Social Democrat nu a renunțat nicio clipă la dorința de a deveni partid-stat, așa cum nici conducătorii lui nu au renunțat la cea de a se transforma în dictatori, în „despoți luminați”, dacă este să ne amintim o celebră sintagmă a tătucului Ion Iliescu.
Ei, aș!, acesta este – din păcate, însă – ultimul lucru de care trebuie să se teamă Victor Ponta. În schimb, are a se teme de reacția Occidentului în fața unei asemenea mișcări, care, practic, se încadrează în șirul de lovituri antidemocratice inițiate de social-democrați în vara anului 2012 și continuat în „marțea neagră”. De asemenea, are să se teamă de reacția opoziției, care nu va lăsa, cu una-cu două, ca lucrurile să decurgă după vrerea lui Dragnea et co. Ponta se poate teme și de onestitatea multor aleși ai opoziției, care nu vor accepta o asemenea mișcare, așa cum trebuie să se teamă și de trădarea unor aleși ai coaliției de stânga, mulți dintre ei migratori de profesie, care fie vor trece ei, vremelnic, în opoziție, fie doar vor mima sprijinul către candidatul Uniunii Social Democrate la președinție.
Dar, în primul rând, Ponta va trebui să se teamă chiar de cei care l-au împins către promovarea acestei ordonanțe. Dacă nu le vor ieși socotelile, nu vor ezita să-l arunce precum pe o măsea stricată, punând în practică amenințarea lui Mazăre, care i-a prezis soarta lui Geoană.