Migrația primarilor nu e o noutate în politica postdecembristă. E vorba despre simpla „rotație a cadrelor“ de odinioară. Adunate la un loc, toate partidele actuale – fie ele nou
înființate, fie „istorice“ – alcătuiesc un tot admirabil: marele Partid Comunist Român.
Fără ciurucuri, adică fără de-alde Dan Diaconescu, Gabriel Oprea, Daniel Constantin și alți șefi de atelaj la partide cu câte un membru, și acela șef, nu avem decât trei mari formațiuni politice: PSD, PDL și PNL. Acum vreo câțiva ani, aici, la Buzău, l-am întrebat pe academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici de ce nu a dorit să aibă urmași. Mi-a răspuns foarte sincer că, după 1.000 de ani, de când ai lui sunt atestați documentar pe aceste meleaguri, nu mai are niciun rost să-și ducă seminția mai departe, căci, în atâta amar de vreme, aceasta a degenerat. Dacă nu mă înșel, a spus-o și în cartea „Trei săgeți“, un excelent volum dedicat neamului său milenar. Se știe, Constantin Bălăceanu-Stolnici a fost colaborator al Securității, iar turnătorii, oricât de titrați ar fi ei, au un statut ceva mai ingrat decât al securiștilor. Ei au făcut ceea ce au făcut din lipsă de caracter, iar securiștii și din mizerabilul sentiment al falsei „datorii față de patrie“. Datorie față de patria lor, nu a noastră.
Improvizatele adunături cu pretenții de partide mici nu sunt decât niște echipe civile (sau în rezervă) de intervenție rapidă pentru destabilizare politică. Datorită „reformatorului“ comunist Tăriceanu, până la viitoarele alegeri generale e posibil să râmână în cărți doar PSD și PDL. Asta, în cazul în care nu se va face pulbere PSD, acest elefant cu picioare de lut căruia ar putea să-i rămână în gât osul inscripționat pe nisipul trădării, PLR.
După alegerile prezidențiale, ar trebui să urmeze o curățenie generală în formațiunile politice mari. Altfel, criza politică din ultimii 25 ani va continua. Să sperăm că ordonanța traseiștilor va fi ultima de acest fel. Fără traseiști și fără fasoane „istorice“, lumea politică va deveni mai stabilă și mai responsabilă. Traseistul politic face parte dintr-o subspecie corcită, e un amestec empiric de comunism, securism și turnătorie. Există destule cazuri de astfel de maratoniști, ciolănari care și-au început activitatea în UTC, au promovat în PCR, apoi au poposit în toate stațiile în care au găsit câte un coș de gunoi plin cu „mărunțiș“ pe peroanele sau în haltele FSN, PDSR, PNL, PNȚCD, PRM, PD, PC, UNPR, ApR , PP-DD, PMP etc.
Ar fi timpul ca, obligate de cruda realitate, partidele să urmeze exemplul cărturarului Stolnici, renunțând la gândul unei amăgitoare eternități a menținerii cu orice preț în fruntea unor vremuri cărora, după cum se vede, nu prea le fac față