,,Uraaa-uraaa, ne primiți cu Dictatura?”. Cam acesta pare a fi ,,blândul” și reverențiosul refren subliminal al lui Victor Ponta în actuala campanie electorală. Chiar și când este huiduit copios, aspirantul Ponta inversează
polii magnetici ai cuvântului și transformă ocara în laudă. Treabă de măsluitor profesionist.
Acest om își dorește atât de mult puterea încât, pentru a o căpăta, e în stare de toate umilințele posibile, ajungând până acolo încât să pretindă că Băsescu l-a umplut de ,,cicatrici”, de parcă nesimțirea ar putea fi rănită în vreun fel. În ciuda atitudinii sale aparent bonome, răbdătoare și tolerante, Ponta are toate tentațiile negative ale unui politician fără acces la memoria colectivă a istoriei acestui popor în numele căruia îi deturnează și confiscă mândria, bunătatea, încrederea.
Pe seama lui Ponta, unii analiști iau în calcul și varianta unei curățenii totale în PSD, eliminarea hrebenciucilor, pentru instaurarea unei dictaturi personale de partid, extinsă apoi la nivel național. De unde și simulata protecție verbală a baronilor penali. În spatele lui Ponta nu stă doar partidul în fruntea căruia a ajuns cu o ușurință suspectă, ci și o încrengătură de interese oculte despre care presa nu poate face decât speculații, punând cap la cap informații distorsionate de un aparat propagandistic extins în zone crepusculare, ca să nu le zicem altfel.
S-au tras multe semnale de alarmă în privința posibilului mare pericol pentru democrație în cazul în care Victor Ponta va câștiga aceste alegeri. Victor Ponta nu este reversul lui Traian Băsescu. E ceva mai mult decât atât. E un Băsescu de ultimă generație. Un Băsescu îmbunătățit în rele. Este exact ultimul lucru de care ar avea nevoie acum acest popor extenuat. Dacă Băsescu a fost, pentru unii, cât de cât, o brânză bună în burduf de câine, Ponta deja pare, pentru toți cetățenii care prețuiesc democrația, un câine rău în burduf de oaie…