Au curs deja tone de cerneală pe tema mizeriei la care s-au dedat oficialii români, în frunte cu premierul-candidat, pentru a-i împiedica pe cât mai mulți
dintre românii din diaspora să voteze. O mizerie care nu i-a revoltat doar pe cei în cauză ori pe noi, cei de acasă, ci a și scandalizat opinia publică din țările în care slugile lui Ponta s-au făcut luntre și punte pentru ca în urnele de la ambasadele occidentale, în special, să ajungă cât mai puține buletine de vot, cu ștampila aplicată, bineînțeles, pe Iohannis sau pe Macovei.
Imaginile cu acele cozi interminabile din fața ambasadelor, consulatelor ori a reprezentanțelor diplomatice din democrațiile occidentale cu vechime, dar și cu românii forțând intrarea în aceste stabilimente, cerând-și vehement un drept constituțional vor fi o nouă ștampilă aplicată României de către străinătate, o nouă palmă pe obrazul întărit ca un șoric al actualei conduceri a statului dâmbovițean.
Prea puțin s-a insistat, însă, pe singurul aspect concret al celor întâmplate, duminică, legat de votul din diaspora, un aspect care nu necesită niciun fel de interpretare sentimentală, și este cuprinsă într-un scurt text ce poartă numele “art. 385 din noul Cod penal” și care sună astfel: împiedicarea, prin orice mijloace, a liberului exercițiu al dreptului de a alege sau a fi ales se pedepsește cu închisoarea de la șase luni la trei ani”. Așa că Victor Ponta, în loc să spună golănisme despre românii din diaspora care au plecat la muncă în țări ale lucrului bine făcut, ar trebui să se gândească la cât de bine i-ar sta dacă ar intra în ,,lumea bună” a mentorilor săi Năstase și Voiculescu.