După ce a promis marea cu sarea și a făcut pact cu ,,diavolul roșu“ – primarul Titel Măleanu (Constantin Dumitru) de la Mărăcineni a uitat repede promisiunile
făcute sătenilor, de la pistă de biciclete și trotuare moderne până la, bineînțeles, străzi asfaltate. De toate s-a ales praful, și mai ales de șoseaua principală, DJ 203 K, care traversează comuna spre Valea Slănicului, care nu poate fi reabilitată decât de Consiliul Județean, iar locuitorii Mărăcineniului mai au de așteptat mult și bine lărgirea acesteia, așa că trebuie să se mulțumească cu ce au acum: praf sau noroi (după cât de mult sau puțin plouă), gropi pe străzile asfaltate și apoi găurite pentru canalizare, dar și cu mizerie.
Iar dacă vorbim despre mizerie, nu se știe cum, la marginea satului Căpățânești, exact în vecinătatea râului Buzău, dacă nu chiar în albia lui, dincolo de vechea platformă de gunoi a comunei, sunt deversate periodic cantități importante de dejecții. În zonă este un miros greu de descris în cuvinte și este greu de crezut că la doi pași, în spatele caselor, cineva poate să se debaraseze de mizeria cu pricina fără ca primarul comunei, Titel Măleanu, să nu știe ce se întâmplă pe izlazul comunei.
Localnicii cred că primarul Măleanu nu ar fi străin de deversare și spun că, deși s-au săturat de mirosul insuportabil, se tem să sesizeze autoritățile responsabile, în speță Garda de Mediu, pentru că, de câte ori au făcut-o nu
s-a luat nicio măsură. Ar fi de înțeles lipsa de acțiune a comisarilor de mediu, din moment ce primarul Măleanu se laudă prin comună cu „nășica” atunci când vorbește despre șefa de la Garda de Mediu Buzău, Carmen Ichim.
Dejecțiile deversate la întâmplare sunt o sursă sigură de poluare a pânzei de apă freatică din sol, și, mai departe, prin infiltrare, pentru apele Buzăului.
Nu este însă exclus ca dejecțiile să fie chiar ape uzate provenite de la stația de epurare inaugurată cu mare fast de primarul Măleanu în anul electoral 2012, și care, acum pare să fi fost construită degeaba. De fapt, marea investiție ar fi fost inaugurată fără linia de nămol pentru că nu a fost atașat rezervorul îngropat prevăzut în schema de construcție a stației. Respectivul rezervor ar fi stat la poarta stației aproximativ un an, pentru că nu s-au găsit banii necesari pentru montarea lui. Ulterior, bazinul a fost montat, dar aerian, și nu îngropat, așa cum este prevăzut în proiect, și care încă mai așteaptă, după cum se vorbește prin comună, să fie racordat.
Cu bazin sau fără, se pare că stația de epurare de la Mărăcineni nu funcționează cum trebuie și, de un an, apa este evacuată în râul Buzău fără a fi epurată corespunzător. Cu alte cuvinte, iese cam la fel de murdară cum a intrat pentru că, din cauza cantității insuficiente de ape uzate captate din sistemul de canalizare, nu este derulat întregul proces tehnologic, din cauză că unele componente ale stației nu intră în funcțiune. Iar fără bazinul de nămol iarăși nu se poate spune că stația de epurare funcționează la capacitate, pentru că nu este completă.
O investiție de 40 de milioane de lei, pe apa sâmbetei
Investiția în construcția stației de epurare a fost de 39.203.387,40 de lei și a fost realizată cu fonduri de la Ministerul Mediului (85%) și cu contribuția Autorității Locale (15%), fiind exploatată chiar de Primărie, atât pe segmentul de apă, cât și pe cel de canalizare, prin Societatea de salubritate locală, la care acționarul majoritar este Consiliul Local Mărăcineni.
Lucrările au fost realizate de un consorțiu format din societatea buzoiană SC Grup Romet SA (deținută de omul de afaceri Constantin Toma) și SC Hidroconstrucția SA București – Sucursala Siriu. Sistemul de canalizare a fost proiectat încă din anul 2006, iar lucrările au început în anul 2008, rețeaua întinzându-se pe 41 de kilometri, iar stația de epurare este un sistem care folosește o tehnologie de vârf (SBR), care permite epurarea apei atât pentru un număr mic, cât și pentru unul mare de locuitori. Sistemul este proiectat și echipat după standard german, iar echipamentele au fost aduse din Japonia, Italia sau Germania, unul dintre bazine fiind realizat chiar de compania buzoiană Grup Romet SA. Stația de epurare este proiectată să preia consumul a 7.500 de locuitori, cu posibilitatea de a ajunge chiar la 10.000 de beneficiari, iar debitul maxim este de 100 – 120 de metri cubi pe oră, cel zilnic putând ajunge la 1.000 de metri cubi de apă uzată.