După ultimul mandat al lui Ion Iliescu s-a pus o virgulă, a urmat Emil Constantinescu cu încă o virgulă, după care a venit și a plecat Băsescu, cu virgula sa.
Timp de 25 de ani, democrația românească a plutit în derivă pe valul de virgule prezidențiale, timp în care baronii au agonisit averi imense între paranteze. Noul președinte – după cum se poate constata din primele sale zile de activitate -, a transformat virgula lui Băsescu într-un punct ferm. Punct și aliniat. Chestiune care deja dă dureri de cap(ăt) unui sistem obișnuit să funcționeze doar pe baza unor reguli virguloase, în interesul unor pături sociale plușate.
Pentru unii, este posibil ca noul președinte să fie mult mai dificil decât a fost Traian Băsescu, dar, sigur, mult mai transparent. Recentul discurs al lui Klaus Iohannis, referitor la Justiție, a fost tendențios interpretat. Din aceleași motive, aparent obscure, în care au fost răstălmăcite și multe din vorbele cu ricoșeu ale fostului președinte. Se pare că pupăturile din zona celui mai discret loc, aplicate lui Iohannis după câștigarea alegerilor, au încetat. A început frecușul.
Deocamdată, analiștii politici lustruiesc MCV-ul. Culmea, după nicio lună de la alegerea sa, lui Iohannis i se reproșează că a început să vorbească prea mult. Mare e grădina politicii autohtone!