A co(n)semnat Marin Ifrim
În acelaşi timp cu Gina Zaharia a fost primit în Uniunea Scriitorilor din România şi preotul buzoian Paul Negoiţă, la Filiala Bucureşti, cea mai mare din ţară.
Paul Negoiţă s-a născut în anul 1975 la data de 19 iunie, la Vintilă-Vodă, în familia preotului Iulian Negoiţă. Este căsătorit şi are doi copii. A absolvit Şcoala nr. 1 Buzău – a cărei monografie a prefaţat-o şi a editat-o mai târziu -, şi Seminarul Teologic Buzău unde a revenit ca profesor în anul 2001, fiind descris de către profesorul Coman, coautorul Istoriei Seminarului, ca fiind un personaj extrem de plăcut şi un bun orator.
Ca scriitor, cuvinte măgulitoare, referitoare la talentul său, au fost primite din partea unor nume arhicunoscute în breaslă: Magda Ursache şi Aurel Maria Baros, fiind prezentat acestora de buzoianul Dumitru Ion Dincă, din a cărui publicistică reţinem aici mai multe detalii despre evoluţia preotului prof. dr. Paul Iulius Negoiţă. Este licenţiat al Facultăţii de Teologie Bucureşti, dar şi al Universităţii de Medicină şi Farmacie. De asemenea, a primit titlul de doctor al Universităţii Bucureşti şi a participat la diferite cursuri şi stagii de formare (Anglia, Germania, Cipru, Islanda, Irlanda).
A fost inspector şcolar ocupând prin concurs sau delegaţie toate treptele ierarhice ale sistemului. Rezultatele obţinute şi calitatea de bun comunicator pe care a demonstrat-o în anii cât a fost purtător de cuvânt al Inspectoratului şcolar, i-au crescut notorietatea publică atât de mult încât a obţinut cu uşurinţă două mandate de consilier local independent, devenind membru şi preşedinte al Comisiei de cultură, aspect care a fost amintit în lucrarea ”Ştanţe”.Toate aceste prezenţe publice au fost acompaniate de slujirea preoţească. A fost preot la Gherăseni. În anul 2002 i-a apărut prima lucrare, o monografie istorică apărută la Editura Episcopiei Buzăului şi Vrancei. Lansarea a avut loc la biblioteca din comună, ocazie cu care cărturarul Alexandru Oproescu, a schimbat numele bibliotecii şi a dezvelit o piatră de marmură cu titulatura Ioan Gherasi, „personaj principal” în istoria locurilor. Primele articole publicate au avut ca tematică preocupările ştiinţifice ale autorului, apărând în reviste de teologie. A urmat o perioadă dedicată aprofundării istoriei locale.
A publicat studii extrem de interesante în periodicele Mosaios şi în Anuarul de Artă al Muzeului Judeţean. Preocupările culturale l-au determinat să înfiinţeze o editură şi mai apoi o tipografie. Un număr mare de titluri şi autori importanţi, precum Dumitru Ion Dincă, Pasionaria Stoiescu, Titi Damian, etc. au fost editaţi de Paul Negoiţă. Treptat, odată cu mutarea „profesională” la Buzău, unde s-a ocupat, împreună cu tatăl său, de construirea monumentalei Biserici ,,Sfântul Andrei” a fost atras tot mai mult de presă, având apariţii constante în la radio, la televiziune şi mai ales în presa scrisă. A fost editorialist cu o viziune şi gamă largă de preocupări al mai multor ziare, printre care şi ziarul Opinia. A colaborat cu periodice naţionale precum Lumina-, unde a avut o rubrică permanentă- şi cu Ziarul Naţional. A avut o colaborare fructuoasă cu scriitoarea Daniela Şontică, redactor al celor două periodice. S-a apropiat din ce în ce mai mult de lumea literelor.
Prima apreciere a acestei apropieri a făcut-o Dumitru Ion Dincă. Cunoscutul scriitor buzoian l-a inclus în lucrarea s-a despre istoria literaturii buzoiene. A publicat un număr important de articole, studii, reportaje, dar şi lucrări în volum. A primit premii şi a participat la sesiuni de comunicări pe teme literare, istorice şi teologice. A primit inclusiv premiul naţional pentru eseu „Vasile Voiculescu” şi a omagiat, într-o interesantă conferinţă personalitatea celui mai mare poet religios român. Printre lucrările publicate se numără: „40 de rânduri”, „Marchitanii Roşii”, „Şoapta cărţilor”, „Fascinaţia rostirii”. Pe lângă preocupările literare a semnat şi alte titluri precum: „Pagini din istoria local”, „Daruri cu tâlc”, „Farmacia din albumul cu amintiri”, „Oameni şi cărţi”, „Cuvânt (de)spre Cer”, etc. A coordonat o lucrare de istorie a biblioteconomiei locale, a iniţiat periodice precum „Educaţia creştină” sau „Glasul Credinţei” şi a susţinut apariţia „Buzăului literar”, periodic al Cenaclului V. Voiculescu, unde a fost ales vicepreşedinte.
A şi acordat premii pentru artă şi literatură – ultimul premiu acordat pentru artă revenind artistului Mihai Hlihor – şi a susţinut financiar apariţii editoriale ale unor scriitori aflaţi la debut sau consacraţi, ultima lansare de carte fiind dedicată scriitorului Girel Barbu.
Mistoooo!!!!
Cum le stie pe toate acest popă…..:))))