Ionel STĂNUŢĂ
Pe binecunoscutul actor al Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti l-am găsit în cabina sa, în anul 1984, pregătindu-şi o cafea. I-am spus scopul vizitei mele inopinate şi nu s-a mirat deloc. Era obişnuit cu astfel de situaţii. După ce mi-a răspuns afirmativ, şi-a aruncat ochii pe ceas spunându-mi că nu prea avem mult timp la dispoziţie. Chiar dacă interviul a fost scurt, pe mine m-a mulţumit.
După aproape zece ani, aveam să-l revăd pe actorul George Motoi în altă postură: cea de director al Teatrului „Maria Filotti” din Brăila. Venise în fruntea colectivului său artistic pentru a participa la Festivalul de Teatru Comic Scurt „Ion Băieşu”, manifestare organizată de Inspectoratul pentru Cultură al Judeţului Buzău, cu sprijinul marelui critic de teatru Valentin Silvestru, în memoria scriitorului Ion Băieşu. Desfăşurat în sala actualului Teatru „George Ciprian”, festivalul „Ion Băieşu” s-a dovedit a fi un excelent preambul pentru înfiinţarea actualei instituţii teatrale buzoiene pentru care – puţină lume ştie acest lucru – Valentin Silvestru a militat atât de mult.
Reporter: Stimate George Motoi, vă propun, la începutul acestui dialog, o întrebare privind debutul dumneavoastră actoricesc.
George Motoi: Prima piesă în care am jucat se intitula „Poveste de iubire” de Simonov, pusă în scenă la Piatra Neamţ. De atunci şi până astăzi am interpretat peste 200 de roluri, în teatru, în filme, la televiziune.
Rep.: Ce credeţi că este determinant în formarea personalităţii unui actor?
G.M.: Talentul. Să nu copieze pe nimeni, să descopere ceea ce îl individualizează, îl face inconfundabil.
Rep.: Ce înseamnă publicul pentru dumneavoastră?
G.M.: O parte din actul meu de creaţie. Numai legătura cu sala îmi dă sentimentul utilului, plăcerea de a juca.
Rep.: Succesul unei piese depinde numai de actor sau şi de regizor?
G.M.: Desigur, în fiecare spectacol regizorul are un rol bine determinat. Dar, oricât de mare ar fi talentul unui regizor, oricât de bună ar fi concepţia lui regizorală, ea nu se poate exprima decât prin personalitatea actorului. Un actor bun salvează un text mediocru şi o regie neinspirată, ceea ce invers niciodată.
Rep.: Ce roluri v-au plăcut mai mult?
G.M.: Toate. Totuşi, dacă ar fi să mă opresc la cele mai semnificative, le-aş menţiona pe cele din „Caligula” şi „Vlaicu Vodă” din teatru, pe Ştefăniţă Vodă, interpretat la televiziune, şi Lăpuşneanu din filmul „Întoarcerea lui Lăpuşneanu”.
Rep.: La ce lucraţi în prezent?
G.M.: La filmul „Adela”, după Ibrăileanu, în regia lui Mircea Veroiu, în care interpretez rolul medicului.
După 1989,
George Motoi avea să se întoarcă la Buzău, având chiar un spectacol inclus în repertoriul Teatrului „G. Ciprian”. Este vorba despre spectacolul „Puşlamaua”, după Pierre Chesnot, pus în scenă pentru prima dată în 2010, în regia lui Motoi. La conferinţa de presă din toamna anului 2010, George Motoi mărturisea că în anii copilăriei sale venea cu tatăl său la târgul de la Buzău, fiind fascinat de oraş. Spectacolul s-a bucurat de un asemenea succes încât, un an mai târziu, marele actor a fost invitat la Buzău cu un alt spectacol pe care îl regizase, „Moştenirea Norocului” de Thanasis Papathanasion.
George Motoi avea să se întoarcă la Buzău, având chiar un spectacol inclus în repertoriul Teatrului „G. Ciprian”. Este vorba despre spectacolul „Puşlamaua”, după Pierre Chesnot, pus în scenă pentru prima dată în 2010, în regia lui Motoi. La conferinţa de presă din toamna anului 2010, George Motoi mărturisea că în anii copilăriei sale venea cu tatăl său la târgul de la Buzău, fiind fascinat de oraş. Spectacolul s-a bucurat de un asemenea succes încât, un an mai târziu, marele actor a fost invitat la Buzău cu un alt spectacol pe care îl regizase, „Moştenirea Norocului” de Thanasis Papathanasion.