Un judecător de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie confirmă că DNA l-a executat pe fostul ministru de Interne, Cristian David, fără probe în dosarul traficului de influenţă pentru retrocedarea urgentă a unui teren de 15 hectare din municipiul Buzău. Este vorba despre magistratul Ioana Bogdan, recunoscută pentru pedepsele sale aspre pe care le-a aplicat de-a lungul timpului în dosare DNA.
Judecătorul Bogdan a desfiinţat rechizitoriul parchetului anticorupţie, prin opinia să separată, dar şi motivarea sentinţei prin care ceilalţi doi judecători din complet, vestitul Ionuţ Matei şi judecătorul Săndel Macavei, l-au condamnat pe fostul ministru de Interne Cristian David la 5 ani de închisoare cu executare.
Dosarul împotriva lui David a fost construit de DNA în baza unui denunţ făcut din puşcărie de fostul primar din Jilava Adrian Mladin, susţinut printr-o declaraţie a fostului preşedinte al Consiliului Judeţean Buzău, Cristinel Bîgiu, trimis şi el în judecată în acest dosar pentru spălare de bani, implicat fiind în această retrocedare pe vremea când era prefect de Buzău. Trimis în judecată pentru luare de mită, David a ajuns să fie condamnat pentru trafic de influenţă, după ce s-a dispus schimbarea încadrării juridice.
Rechizitoriul întocmit de procurorul Doru Ţuluş, plecat între timp de la DNA la PÎCCJ, a fost făcut încă de la început pe genunchi în ceea ce priveşte infracţiunea de mită, având în vedere că nu a existat flagrant şi că DNA nu a putut proba că David a încasat cei 500.000 de euro, ,,proba” fiind doar denunţul din puşcărie. Potrivit rechizitoriului, David ar fi pretins în cursul anului 2007, şi ar fi primit, în cursul anului 2008, suma de 500.000 euro de la denunţătorul Adrian Mladin (denunţ făcut de acesta după ce primise o condamnare pe fond de 7 ani închisoare şi, ulterior denunţului, i s-au scăzut la 5 ani închisoare), suma de bani în schimbul căreia ar fi intervenit direct şi prin intermediul inculpatului Niţescu Valeriu, şeful sau de cabinet, în vederea emiterii cu celeritate a unor titluri de proprietate.
Judecătorul Ioana Bogdan a spulberat toate aceste acuzaţii, arătând că nu există nici cea mai mică probă împotriva fostului ministru de Interne, motiv pentru care se impune achitarea acestuia. Bogdan acuză, în opinia separată, faptul că nu există suficiente mijloace de probă care să conducă la răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie faţă de Cristian David. Judecătoarea ÎCCJ îşi motivează decizia de achitare prin faptul că există suspiciuni cu privire la veridicitatea celor afirmate în legătură cu implicarea lui David în activitatea infracţională descrisă prin actul de sesizare a instanţei, întrucât cooperarea lui Niţescu cu organele de cercetare penală s-a limitat la acele împrejurări care excludeau orice consecinţe sub aspect penal „faţă de propria persoană”.
Judecătoarea Ioana Bogdan a acuzat şi faptul că un alt denunţ din dosar, cel făcut de fostul prefect al judeţului Buzău, Cristinel Bîgiu, în care se arată că „domnul Niţescu a venit din partea lui David. Ulterior, domnul David a confirmat acest aspect”, nu poate să aibă valoare probatorie cu privire la dovedirea vinovăţiei fostului ministru de Interne. Mai mult, în opinia separată se arată că la termenul din 4 octombrie 2016, atunci când a fost întrebat expres cu privire la cele inserate în denunţ, fostul prefect a spus că: „Nu îmi amintesc că David vreodată să fi venit şi să mă întrebe depre această punere în posesie. Nu îmi explic de ce am făcut acele afirmaţii”.
Iată cel mai importante pasaje din opinia separată a judecătorului Ioana Bogdan.
„Raportat la ansambul probator administrat în ambele faze ale procesului penal, apreciez că nu există suficiente mijloace de probă care să conducă la răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie faţă de inculpatul David, atât sub aspectul acţiunii de pretindere a foloaselor necuvenite, cât şi în ceea ce priveşte primirea fructului infracţiunii de trafic de influenţă, împrejurare care produce efecte şi asupra inculpatului N. (n.r., Niţescu), întrucât actele sale de complicitate s-au materializat, conform procurorului de caz, în activitatea de remitere a fondurilor ilicite.
Apreciez că există suspiciuni cu privire la veridicitatea celor afirmate în legătură cu implicarea inculpatului David în activitatea infracţională descrisă prin actul de sesizare a instanţei, întrucât cooperarea lui N. cu organele de cercetare penală s-a limitat la acele împrejurări care excludeau orice consecinţe sub aspect penal faţă de propria persoană. (…)
Denunţătorul a aflat de la intermediarul traficării influenţei despre implicarea inculpatului David în rezolvarea cu celeritate a dosarului privind terenurile revendicate, fără să aibă vreo discuţie directă cu acesta, deşi îl cunoştea personal pe (…) De altfel, afirmaţia martorului din cursul cercetării judecătoreşti potrivit căreia schimbarea de comportament a (…) care s-a dovedit binevoitor în rezolvarea problemei sale, deşi iniţial l-a trimis la compartimentul de fond funciar, a fost determinată de intervenţia făcută efectiv de David este o simplă apreciere personală, în lipsa oricărei probe în acest sens, în condiţiile în care nici denunţătorul, şi nici inculpatul B., nu au menţionat că au vorbit cu inculpatul David pe tema terenurilor ce formau obiectul demersurilor sale, ba mai mult (…) a susţinut, cu ocazia audierii în instanţa, că <niciodată nu am discutat cu David despre punerea în posesie sau despre M. Aşa cum am arătat, numitul N.(n.r. Niţescu), atunci când m-a rugat să-l ajut pe M.(n.r. Mladin), mi-a spus că rugămintea este şi din partea lui David>, împrejurare care atestă că, de fapt, inculpatul N., pentru a da o mai mare greutate intervenţiei făcute pe lângă funcţionarul competent s-a folosit şi de numele şefului sau ierarhic. Oricum, inculpatul B. (n.r., Bîgiu), nici la urmărirea penală, nici în faza cercetării judecătoreşti nu a făcut referire măcar la vreo aluzie din partea inculpatului David cu privire la acest subiect. (…)
Întrucât inculpatul B. a avut o poziţie constanţă sub acest aspect, pe tot parcursul procedurii derulate în această cauză, apreciez că menţiunea din cuprinsul denunţului formulat de acest inculpat la dată de 17 februarie potrivit căruia <domnul N. a venit din partea lui David. Ulterior, domnul David a confirmat acest aspect>, nu poate să aibă valoare probantă cu privire la dovedirea vinovăţiei inculpatului David, în condiţiile în care fostul prefect nu a făcut vreo referire la o asemenea împrejurare tocmai în cauza care vizează aceste aspecte, iar la termenul din 4 octombrie 2016, când a fost întrebat expres cu privire la cele inserate în denunţ, a arătat, încă o dată, că <u îmi amintesc că David vreodată să fi venit şi să mă întrebe depre această punere în posesie. Nu îmi explic de ce am făcut acele afirmaţii.>(…)
Veritabile suspiciuni cu privire la comiterea infracţiunii de trafic de influenţă de către inculpatul David reprezintă şi contradicţiile dintre susţinerile denuntatorului şi ale inculpatului N., în legătură cu locul şi persoana căreia i-au fost remise, la dată de 1 februarie 2008, folosoale necuvenite. Astfel, denunţătorul a menţionat că la dată de 1 februarie, după ce i-a remis suma de (…) lui N., care trebuia să i-o predea personal inculpatului David, s-au deplasat împreună la sediul (…) , unde, în timp ce (…) a intrat în biroul (…), a rămas în anticamera, observând când acesta a ieşit fără să mai aibă asupra să servietă în care se aflau banii. Această împrejurare însă nu dovedeşte dincolo de orice îndoială rezonabilă că suma de… a ajuns în posesia inculpatului David, în condiţiile în care martorul M. nu a avut nicio confirmare în acest sens de la destinatar, situaţie în care nu este exclusă posibilitatea, în lipsa oricărei probe contrare, că acesta să nu se fi aflat la birou când inculpatul N. a lăsat servietă, pe care ulterior putea să şi-o însuşească, având în vedere poziţia constanţă de negare a primirii banilor din partea traficantului de influenţă, cu atât mai mult cu cât intermediarul remiterii foloaselor necuvenite a prezentat o varianta total diferită de cea a martorului sub acest aspect.
(…) În aceste condiţii, consider că există o îndoială rezonabilă cu privire la acuzaţiile formulate împotriva inculpatului David, care, în realitate, se întemeiază doar pe declaraţiile coinculpatului N., persoană care deşi la momentul formulării propriului sau denunţ era interesată să beneficizeze de aplicarea dispoziţiilor art. art. 19 din legea 682/2007, nu a prezentat aceeaşi variantă ca a denunţătorului cu privire la remiterea foloaselor necuvenite pentru traficantul de influenţă. Apreciez că nu este exclus ca, în raport de toate argumentele prezentate, inculpatul să se fi folosit de numele şefului său pentru a-şi spori influenţă în scopul obţinerii fondurilor ilicite pretinse de la M, situaţie în care este posibil că sumele de bani destinate (…) să le fi solicitat tot pentru uzul personal, precum şi standardul de viaţă promovat, care era cu mult superior veniturilor sale legale. (…)
Apreciez că probatoriul administrat în cauză nu confirmă acuzaţiile formulate împotriva inculpatului David, motiv pentru care se impune achitarea să”.