Următorul proprietar al primei farmacii buzoiene este Adalbert Kordetski, absolvent al Universităţii din Cracovia în anul 1860. În anul 1861 a profesat în Bucureşti, când primeşte dreptul de liberă practică. În anii 1866-1871 a fost proprietarul farmaciei „Vulturul Alb“ din Ploieşti, pe care o vinde. Prin cumpărarea farmaciei „Vulturul Alb“ din Buzău de la Boroskay, devine proprietar al acesteia pe o perioadă scurtă de numai 2 ani, avându-l ca diriginte de farmacie pe Leonard Bogdansky. Al treilea proprietar al farmaciei cunoscute, devine Felmer George, pe care o cumpără de la A. Kordetski. El a obţinut licenţa în 1863, iar până să vină la Buzău, a profesat în Brăila. Procedând ca şi A. Kordetski, după nici 2 ani vinde farmacia, părăsind apoi Buzăul. Atât G. Felmer cât şi A. Kordetski îl ajută cu sume modice pe colegul lor, farmacistul I. Wielther din Mizil, căruia i-a ars în întregime farmacia în 1866.
În 1872, noul proprietar al farmaciei devine Adolf Weber, născut la 6 martie 1845. A fost magistru în farmacie la Viena cu drept de liberă practică, obţinut la 31 octombrie 1870.
Prin cumpărarea farmaciei „Vulturul Alb“ de la George Felmer, se stabileşte la Buzău.
Obţinuse dreptul de liberă profesie, în România, prin certificatul nr 516 din 13 decembrie 1870. Din unele date aflăm că Adolf Weber apare în 1902, ca proprietar al farmaciei, Victor Rhein ca diriginte iar Max Ghinsberg şi Victor Roth ca asistenţi farmacişti ai acestuia. În 1911 A. Weber vinde însă şi el farmacia.
Noul proprietar al său, pentru nici măcar 2 ani, a fost Vicenţiu (Roman) Livovski, ucrainian de origine, născut la Hagi Abdula, judeţul Bolgrad, ca fiu de preot. După ce lucrează ca asistent de farmacie, în anul 1899 s-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti, obţinând diploma de licenţa nr 2559 în 1902, iar cea de liberă practică în anul 1903.
A lucrat în anii 1906-1911 la farmacia „Mihai Bravu“ din Ploieşti (ca proprietar), iar prin actul de cesiune autentificat de Tribunalul Buzău cu nr 3616 / 1911, cumpără de la Adolf Weber farmacia buzoiană „Vulturul Alb“ (fapt deja cunoscut anterior).
După ce vinde şi el la scurt timp farmacia (noul proprietar fiind Sava Gerota), aflăm că V. Livovschi cumpără „Drogheria Centrală” de la Aurel Tipeiu, (erou căzut la datorie în 1917 la Spitalul din Hârlău) din strada Târgului nr 44. Unitatea sa funcşionează din 30 aprilie 1913 sub numele de „Drogherie Laborator Chimico-Farmaceutic“ cu denumirea „SI“, după cum reiese din certificatul eliberat de grefa Tribunalului Buzău, secţia II-a cu nr 24912 din 17 septembrie 1931. A avut aici un elev bun – Alexandru Naumovici. În 1940 prin Înaltul Decret Regal nr 2112 din 25 iulie publicat în Monitorul Oficial nr 172 din 27 iulie 1940, i s-a aprobat dobândirea numelui românesc – Vicenţiu Z. Roman, modificare ce apare până în anul 1949.
În 1949, noua sa proprietate a fost inventariată şi închisă. V. Livovschi – Roman a fost un mare iubitor de cultură şi artă. A ajutat familii sărace, a donat instrumente chirurgicale şi diverse materiale, precum şi medicamente Spitalului de Chirurgie „I. C. Brătianu“, Laboratorului de analize medicale „C.A. Papadopol“ şi altor unităţi medicale.
În sfârşit, se ajunge şi la momentul în care prima farmacie buzoiană îşi găseşte un proprietar care o păstoreşte o perioadă lungă de timp. Este vorba de Sava Gerota şi copiii săi Dumitru şi Paraschiva, care-i preiau activitatea din mers.
S-a născut la 5 decembrie 1881 la Craiova (fiu de diacon sau preot). Absolvă Liceul Carol I din oraşul natal în 1901, devine practicant la farmaciile Curţii Regale („Cerbul“ şi „Coroana de oţel“ din Bucureşti) şi „Vulturul Alb“ din Craiova (1902-1903). Se înscrie la studiile universitare şi obţine licenţa în farmacie la 27 noiembrie 1907. S-a stabilit apoi la Buzău, în 1909 şi pe 11 aprilie, acelaşi an, devine diriginte la „Vulturul Alb“ a lui Adolf Weber (unde avea să devină mai târziu, proprietarul acesteia).
La 21 februarie 1912 Direcţia Generală a Serviciului Sanitar l-a recunoscut ca proprietar al farmaciei „Vulturul Alb“. El o cumpărase de la Vicenţiu (Roman) Livovschi. Farmacia se afla în strada Târgului nr 36 (28?), aflată la 80 de metri de Farmacia Românească şi la 120 de metri de farmacia “Crucea Albă”.
În 1914 Sava Gerota era şi diriginte la „filiala sezonieră Sărata Monteoru“. În 1916 are ca personal în farmacie pe: Petre Zarafu – farmacist, absolvent al Şcolii Superioare de Farmacie Bucureşti (1911), Eprisi Stela şi Garisa Nicolae ca asistenţi, precum şi câţiva studenţi – viitori farmacişti.
În anii 1916-1918, cât a fost mobilizat pe front, farmacia a fost închisă. După redeschiderea sa (1919-1920) a avut 15 angajaţi (4 asistenţi şi 11 elevi practicanţi) printre care şi viitorii farmacişti cu renume, Lazăr Constantinescu, Kanner Israel, Sterian Emil şi alţii. Numele lui Sava Gerota şi a urmaşilor săi (fiul şi fiica) s-au găsit şi se găsesc în toate documentele vremii, datorită modului de deservire a pacienţilor, a numărului mare şi divers de medicamente şi materiale medicale, a activităţii destul de complexe a farmaciei, desfăşurate aproape permanent (zi şi noapte). Sava Gerota s-a sprijinit cu nădejde pe urmaşii săi, care i-au preluat răspunderile, în totalmente, după decesul său survenit în anul 1941.
De menţionat că acest farmacist de seamă, a fost frate cu marele profesor de renume al medicinei româneşti – Dimitrie Gerota (1867-1939).
Să nu trecem cu vederea până ce nu vom derula câteva cuvinte şi despre cei care au fost în trecere sau ceva mai multă vreme, fie în practica medicală, fie ca slujitori ai acestei farmacii, printre care putem enumera: Ana Pascu (n. Schapo) s-a născut la Ploieşti la 26 decembrie 1905. Se mai cunosc date despre ea, că după absolvirea liceului din oraşul său natal, a urmat cursurile Facultăţii de Farmacie din Bucureşti, făcând practică în perioada 1 august 1926-10 martie 1928 la farmacia „Vulturul Alb“ din Buzău, condusă de Sava Gerota, care nota: „Cât a stat ca elevă în farmacia mea a avut o comportare necuviincioasă, arătând rea voinţă, nesupunere, obrăznicie, fiind un element rău, neascultător şi periculos element al farmaciei. Am încercat a face din acest element încăpăţânat tot ceea ce mi-a stat în putinţă, faţă de reaua sa voinţă, faţă de obrăznicia sa, a fost imposibilitate; a fost dată afară ca un element rău“.
Între 12 martie şi 1 octombrie 1928, face practică la „Farmacia Românească“ a lui Dimitrie Gherman. Acesta o caracterizează ca „element bun, conştiincios, cu o ţinută exemplară“. Unde este adevărul?
La 4 ianuarie 1937, a trecut la creştinism, fiind botezată Ştefania, obţinând cetăţenia română.
Rachel Mughinstein – la 2 mai 1928, era încă în practică la farmacia lui Sava Gerota din Buzău.
Ana Rossenblatt – de origine bucureşteană, a absolvit Facultatea de Farmacie Bucureşti în anul 1934. Numele ei se leagă de sfârşitul acestei farmacii prin faptul că în perioada 1 aprilie 1949-15 mai 1950, ea este numită diriginte al Farmaciei de Stat nr 1 (cunoscută până la acea dată de toţi, farmacia „Vulturul Alb“) din Buzău. Alături de A. Rossenblatt în această scurtă perioadă (după naţionalizare) au mai fost salariaţi şi farmacişti: Gheorghe Tomescu, Sătcoianu Elena, Ţaler Silvia etc. După 15 mai 1950, farmacista Ana Rossenblatt se retrage în oraşul său natal – Bucureşti.
Roth Victor (1858-1933) – absolvă în anul 1879 cursurile Universităţii de Medicină şi Farmacie din Viena. După ce lucrează ca asistent farmacist la două farmacii bucureştene, a venit la Buzău la farmacia „Vulturul Alb“ în timpul lui Adolf Weber.
Pleacă apoi la Braşov, devenind proprietar al farmaciei „Pelicanul de Aur“ din acest oraş. A decedat în oraşul său natal – Braşov la 7 mai 1933.
Ileana Sătcoianu, de origine buzoiană (n 1913 are legătură cu farmacia „Vulturul Alb“) la fel ca şi Ana Rossenblatt, lucrând şi ea aici tot ca salariată pe perioada 1 aprilie 1949-15 mai 1950 (după ce farmacia a fost naţionalizată).
Shachter (n. Bronstein) Rachel – Olga, născută în 1906 şi licenţiată în anul 1932, a lucrat în această farmacie buzoiană (Vulturul Alb) între 1932-1934, ca farmacistă cu drepturi depline.
Ana Solomon – s-a născut la 13 noiembrie 1909. După absolvirea Facultăţii de Farmacie din Iaşi (1932) şi primirea dreptului de liberă practică în a sa profesie la 10 iulie 1933, lucrează la unele farmacii din Iaşi şi Botoşani. După 16 februarie 1945 o găsim la farmacia buzoiană „Vulturul Alb“, alături de Sava Gerota. După 1 aprilie 1949 a devenit diriginte al Farmaciei de stat nr 2, fosta „Farmacia Românească“ a lui Dimitrie Gherman.
De amintit este şi Emil Sterian, născut la Slatina la 6 noiembrie 1896. După absolvirea Facultăţii de Farmacie – Bucureşti, face practică între 1918-1922 în farmacia buzoiană „Vulturul Alb“, alături de proprietarul acesteia Sava Gerota, după care devine arendator, apoi diriginte al farmaciei “Petre Nuţu” din Pogoanele – Buzău până în anul 1936.
Tot la această farmacie face practică şi Ana Vartan (n. 1904 la Focşani, de origine catolică) în anii 1924-1925, de unde primeşte la 11 septembrie 1925, referinţe excelente. Între 8 august 1933 şi 1 noiembrie 1935 o găsim activă la această farmacie buzoiană, unde pentru o perioadă de timp este şi dirigintele acesteia.
Elena Tenescu (n. Nicolescu), s-a născut la 22 august 1898, în oraşul Buzău, ca fiică a lui Alexe şi Mariei Nicolescu. După absolvirea liceului „B.P.Haşdeu“ din Buzău, a făcut practică la „Farmacia Românească“ condusă de D. Gherman, între anii 1920-1922. A absolvit Facultatea de farmacie din Iaşi, obţinând diploma de licenţă la 11 mai 1925. A lucrat în farmaciile „Vulturul alb“ condusă de Sava Gerota (1925-1929), «Sfânta Cruce» condusă de M. Gârniceanu (1929-1932), apoi în cea condusă de Kanner Israel (1932-1941) şi ulterior, în cea condusă de Maria Petrescu (1941-1946). La 10 iulie 1930 s-a căsătorit cu maiorul Tenescu Apostol, din Focşani (schimbându-şi bineînţeles numele), ca în perioada de după naţionalizare să o găsim activând la Farmacia de Stat nr. 3 din Buzău, al cărei diriginte era Maria Popa.
Cunoscută aici a fost şi Silvia Ţaler , din Râmnicu Sărat, născută la 10 aprilie 1913. Face practică şi activează în diferite farmacii buzoiene, aşa că din aprilie – mai 1949, o găsim la această farmacie alături de alţi colegi (care au fost menţionaţi anterior) şi că după naţionalizare, dirigintele acesteia devenise Ana Rossenblatt.
În sfârşit nu putem să ne apropiem de încheierea subiectului, fără să amintim şi de farmacistul Tomescu Gheorghe, născut la 28 noiembrie 1908 în comuna Pătârlagele. Absolvă liceul buzoian „B.P. Haşdeu“ (recunoscut în întreaga ţară) în 1927, Facultatea de Farmacie din Bucureşti şi dreptul de liberă practică în profesie la 24 noiembrie 1932. Între anii 1937-1941 a fost diriginte – arendator la „Farmacia Românească“ din Buzău a lui Dimitrie Gherman. La 13 februarie 1942 a înfiinţat „Farmacia Centrală“ din strada Victoriei nr 102 – Râmnicu Sărat, pe care la 2 septembrie 1946 o transferă la Buzău, în strada Unirii nr 128.
După ce în 1949, farmacia sa a fost inventariată şi naţionalizată, precum multe altele, este nevoit să lucreze alături de alţi colegi ai săi de breaslă, în farmacia de stat nr 1, condusă de Ana Rossenblatt (fosta farmacie „Vulturul Alb“).
Să revenim la faptul că după moartea lui Sava Gerota, activitatea acesteia nu a avut de suferit. Ea a continuat să meargă pe acelaşi drum bun, dirijată de urmaşii săi: Dumitru Gerota şi Paraschiva Gerota (fiind gemeni), născuţi la 10 noiembrie 1913.
Aşa se face că ambii au urmat aceeaşi cale, adică după absolvirea liceului la Buzău, urmează împreună cursurile Facultăţii de Farmacie – Bucureşti, devenind farmacişti, cu drept de liberă practică în 1935.
Au activat împreună la farmacia „Vulturul Alb“ a tatălui, până la naţionalizarea acesteia şi puţin după aceea. În timpul celor doi fraţi, farmacia a mers satisfăcător, chiar bine cu excepţia că, prin 1944 a fost radiată din Registrul de comerţ şi industrie, dar în scurt timp a fost reînscrisă.
Farmacia devenise deja mixtă (adică şi cu articole de drogherie), funcţionând la parametri normali, cu venituri substanţiale.
În martie 1948, capitalul firmei ajungea aproape la 1.445.810 lei, iar cei doi salariaţi ai săi primeau cam 14.000 de lei/lună, fiecare. Dar iată că vine şi clipa sau momentul destul de sumbru şi negru, când proprietarii (cei doi) ai acestei
cunoscute farmacii, primesc înştiinţarea neaşteptată, care potrivit decretului nr 134 al Marii Adunări Naţionale R.P.R., toate unităţile medico-sanitare se naţionalizează şi potrivit decretului nr 431 din mai 1949 al Consiliului de Miniştri, farmaciile, drogheriile şi depozitele de medicamente se consideră începând cu 2 aprilie, acelaşi an, unităţi ale Societăţii Comerciale de stat – Centrofarm (fapt confirmat şi anterior).
Având aceeaşi soartă ca şi suratele sale, tragem concluzia că fosta farmacie „Vulturul Alb“, având numărul de înregistrare în Registrul de comerţ şi industrie, 3394/1940 (ultimul număr de înregistrare al firmei), se radiază, şi după inventarierea sa, devine în aprilie 1949, Farmacia de stat nr 1 Buzău. Nu a durat însă prea mult timp şi clădirea care a adăpostit-o atâţia ani, este şi ea demolată.
În locul său, (potrivit noului plan urbanistic, repede întocmit) s-a construit un bloc de locuinţe, la parterul căruia a funcţionat pentru început un magazin cu articole de bijuterie şi ceasornicărie.
Nu după mult timp, acest magazin a fost desfiinţat (mutat în altă zonă a oraşului) în locul său fiind instalată cunoscuta florărie centrală – buzoiană „Codlea“, desfiinţată şi ea la rândul său, după evenimentele din decembrie 1989.
Anghel C. Tudor – (pensionar), asistent medical – generalist – Urologie