Două mari familii boiereşti ale României şi o iubire „tumultoasă”, după cum au numit-o istoricii, au lăsat astăzi în urmă câteva proprietăţi care mai amintesc lumii despre vremuri de demult. Este vorba despre familia boierului Rosetti-Tescanu, a cărei fiică, Maruca, avea să se căsătorească cu fiul lui Grigore Cantacuzino, zis „Nababul”, milionar excentric care îl concura pe rege, şi ulterior, avea să îşi găsească liniştea în braţele marelui compozitor George Enescu.
Astăzi, la peste 100 de ani, conacul vechilor boieri Rosetti-Tescanu, de la Tescani, judeţul Bacău, găzduieşte în perioada 5-15 august ,,Rezidenţa internaţională de artă Tescani“. Este vorba despre un eveniment la care se întâlnesc artişti dintr-o multitudine de domenii: pictură, grafică, sculptură, multimedia etc. Una dintre manifestări este tabăra de pictură la care participă şi preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici Buzău, Valeriu Şuşnea.
Conacul era un loc de întâlnire al artiştilor încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea. În anii trecuţi, tabăra de pictură organizată de specialistul în restaurare de pictură murală Cătălin Băluţ şi de Gabriela Ilaşi a coincis cu Festivalul muzică clasică „Orfeul Moldav”, dedicat lui George Enescu, amplificând energia magică a locului.
„Am participat şi la restaurarea capelei familiei Rosetti-Tescanu“
„Legăturile mele cu Tescaniul sunt mai vechi. Am participat la restaurarea capelei familiei Rosetti-Tescanu, situată în preajma conacului unde marele George Enescu a început să compună Oedip Rege, marea sa operă, dedicată soţiei sale Maruca. Enescu a lucrat la conacul Marucăi din Tescani, într-un pavilion de vară ridicat pe o colină artificială din pământ, chiar în mijlocul pădurii. Conacul face parte din cele trei mari proprietăţi ale lui Cantacuzino-Nababul, alături de Casa de la Cumpătu-Sinaia şi Casa cu Lei sau Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei”, a declarat Valeriu Şuşnea.
La tabăra de pictură de la Tescani participă doi importanţi artişti, din Siria (Ammar Alnahhas) şi Spania (Pablo Rodriguez Guy), alături de românii Ilie Boca, Cristina Ciobanu, Vasile Căriţă-Mândră, Valeriu Şuşnea, Dragoş Pătraşcu, Bogdan Teodorescu, Mihai Vereştiuc, Dionis Puşcuţă, Ovidiu Ungureanu, Dumitru Macovei, Mariana Popa, Vlad Onescu şi Marius Simniceanu (ChromatiqueMultimedia).
Lucrările vor fi expuse la Muzeul de Artă din Bacău 
Unul dintre obiective proiectului de la Tescani ţine de comunicarea interdisciplinară, de organizarea de colocvii şi schimburi de experienţă între artişti provenind din paradigme diferite şi cu diferite modalităţi de abordare şi interpretare a actului creativ, Tescaniul fiind locaţia ideală pentru un astfel de eveniment. Cu peste patru decenii de tradiţie în găzduirea rezidenţelor artistice, conacul vechilor boieri Rosseti-Tescanu a devenit un pol de referinţă în cultura şi creaţia autohtonă 
şi internţională.
Prezenţa cadrelor universitare de la Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” din Iaşi – Mihai Vereştiuc, Dragoş Pătraşcu, Bogdan Teodorescu – este un câştig pentru rezidenţa dedicată în mod creativ libertatăţii actului estetic.
Creaţiile din cadrul rezidenţei urmează să fie expuse în galeria Muzeului de Artă din Bacău, beneficiind de un album dedicat şi de un scurt film documentar.
În aceeaşi perioadă, Muzeul Naţional „George Enescu”, în calitate de partener, a organizat la Tescani şi ESCAPE Art Lab, un laborator interactiv şi interdisciplinar de arte contemporane: compoziţie, interpretare (flaut, vioară), improvizaţie şi dans.
V.Ș. – Un pictor supraapreciat, de un nivel mediocru în realitate. În schimb, un bun profesor de pictură.
Artistii, oamenii de cultura in general, au fost captivi in primul rand propriilor pasiuni, hobby-uri si inclinatii artistice, dar mai ales au fost nevoiti sa se apropie de cei care, intr-un fel sau altul, le puteau asigura vietuirea. Daca acum 100 de ani si mai bine se gaseau astfel de oportunitati, caci si atunci existau bogatasi, acum, in era kitsch-ului generalizat, a incluturii si chiar a subculturii, oamenii cu preocupari artistice sunt nevoiti sa-si construiasca singuri globul lor de sticla, sa-si gaseasca acea minima conditie sociala care de cele mai multe ori este in contradictie cu nivelul fiecaruia dintre ei in a intelege si a manifesta actul cultural.
Statul nu a investit si nu investeste in clutura, despre mecenat nimeni nu vorbeste, singura cale de supravietuire este „orientarea” fiecaruia. Eu mai sper in relansarea unei piete a artei si culturii, astfel incat din galeriile de arta sa migreze spre cei potentiali, care din pasiune pentru arta, sau meschinarie, pot da un balon de oxigen celor ce iubesc frumosul. Exista multe moduri de a penetra lumea celor care au si pot trai in pace si prietenie cu creatorii de arta.
Felicitarilor organizatorilor de le Tescani, o capitala a culturii din mediul rural, o adevarat oaza de cultura. De ce nu ar putea fi reinviata si la Buzau, Tabara de sculptura de la Magura, care ar oferi o oprtunitate scolii buzoiene de arta si cultura sa se manifeste la adevarata valoare.