Șlefuitorii de cuvinte / Medalion literar – Nicolae LABIŞ

A fost unul dintre cele mai promiţătoare talente ale literaturii române ce a fost confirmat de opera sa, ce a fost desăvârşită până la vârsta la 21 de ani. Despre Nicolae Labiş este vorba, cel ce s-a născut la 2 decembrie 1935 în Poiana Mărului, comuna Mălini, din judeţul Suceava. El a fost supranumit de criticul Eugen Simion drept „buzduganul unei generaţii”.

Nicolae Labiş a urmat Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni între anii 1947 şi 1951. Este perioada în care scrie versuri, fiind şi secretarul Cenaclului literar din Fălticeni. În această calitate participă la o con­sfătuire a tinerilor scriitori la Iaşi, în 1950, unde recită poezia „Fii dârz şi luptă, Nicolae!”, ce-i va fi publicată în „Iaşul nou” şi „Lupta poporului” din Suceava. Acesta este debutul absolut al poetului Nicolae Labiş. În ianuarie 1952, la iniţiativa lui Constantin Ciopraga, ce i-a intuit marele talent, a fost transferat la Liceul „Mihail Sadoveanu” din Iaşi unde devine conducătorul cenaclului. La 15 septembrie acelaşi an a început cursurile şcolii de Literatură şi Critică Literară „Mihai Eminescu” din Bucureşti, unde îi are ca profesori pe Mihail Sadoveanu, Tudor Vianu şi Camil Petrescu, iar colegi i-au fost Florin Mugur, Ion Gheorghe, Lucian Raicu, Doina Sălăjan şi Gheorghe Tomozei. La absolvirea Şcolii de Literatură este angajat la revista „Contemporanul”, apoi la „Gazeta literară”. Din toamna lui 1955 urmează cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii Bucureşti, cursuri pe care le abandonează după un trimestru. În acest an îi apare în revista „Viaţa românească” poemul „Moartea căprioarei”. Anul 1956 reprezintă consacrarea sa literară. Îi apar volumele „Puiul de cerb” şi „Primele iubiri” şi pregăteşte pentru tipar un al treilea volum „Lupta cu inerţia”.

Acest an avea să îi fie fatal tânărului şi foarte talentatul poet. În noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956 a fost victima unui tragic accident de tramvai. Trupul tânăr s-a luptat pentru viaţă până în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1956 când, la 2 dimineaţa, a decedat. Sunt foarte multe controverse despre acest nefericit accident. Nici până astăzi nu a fost elucidat. Cert este faptul că la numai 21 de ani un tânăr poet trecea din această lume direct în eternitate.

Este absolut convingă­toare remarca lui George Călinescu la numai doi ani de la deces: „Întrucât îl priveşte pe Labiş, tânăr poet, pe care un accident nefericit l-a făcut să piară la 21 de ani, eu nici nu mă întreb ce ar fi devenit dacă trăia, pentru că îl consider un poet pe deplin exprimat, de la care au rămas câteva poeme încântătoare, pe care istoria literaturii noastre nu le poate trece cu vederea”. Selecţia pe care v-o propun sper să fie în rezonanţă cu criteriile estetice ale dumneavoastră.