În oraşul în care Ion Raţiu a fost primit cu un tir de ouă şi găini vii / Indiferenţă totală faţă de altarul închinat memoriei Regelui Mihai I

Primăria municipiului Buzău a amenajat, luni diminea­ţă, pe treptele de pe latura dinspre Bulevardul Bălcescu a Palatului Comunal (vizavi de sediul Partidului Naţional Liberal), un loc de reculegere în memoria Majestăţii Sale Regele Mihai, trecut la cele veşnice marţea trecută.

Tot aici, a fost deschisă o carte de condoleanţe, în care cei care l-au iubit şi respectat pe ultimul Rege al României îşi pot aşterne gândurile legate de tristul eveniment. Cartea de condoleanţe a fost deschisă de primarul Constantin Toma:

„Alteţele Voastre,
Poporul român se confruntă în aceste zile cu o pierdere imensă.
Poporul român se desparte îndurerat de Regele Mihai I-ul, un model de moralitate şi demnitate pentru români, o perso­nalitate care a marcat decisiv istoria României.
Amintirea Majestăţii Sale va rămâne mereu vie.
Dumnezeu să-L odihnească!”, a scris acesta.

Iniţiativa amenajării acestui loc de reculegere a aparţinut ­avo­catului Roxana Constantinescu, iniţiativă prezentată de OPINIA şi preluată din mers de o organizaţie non-guvernamentală, care a adresat o solicitare oficială în acest sens către Primărie: ,,În dimineaţa acestei zile (luni, n.r.), la ora 7,30, Primarul municipiului Buzău a răspuns pozitiv solicitării Asociaţiei Spirit Civic şi Patriotism, în sensul de a pune la dispoziţia celor ce doresc să-şi manifeste sentimentele de regret faţă de decesul MAJESTĂŢII SALE REGELE MIHAI I, un loc special. Amplasarea acestuia este cu totul deosebită, în inima oraşului, pe partea stângă a Palatului Comunal. Trecând, azi, prin centrul oraşului, am vazut fluturând, la primul etaj al unui bloc din centru, un drapel al României, cu steaua monarhică şi semnul doliului. Imaginea acestuia mă poartă cu gândul că, în acest oraş, respectul faţă de REGE trăieşte, chiar dacă acesta nu mai este în viaţă… Imaginea lui mă urmăreşte, încă… Era asemenea unui fluturări de mână, de rămas bun! Văzând adeziunile dumneavoastră, sunt sigură că veţi scrie mesajele dumnea­voastră în Carta omagială des­chisă, document ce se va înainta familiei regale, ca semn al preţuirii cetăţenilor din Buzău, exprimată faţă de această uriaşă personalitate lângă care am avut privilegiul să trăim. Într-un gest de mobilizare generală, veniţi pentru a exprima preţuirea dumneavoastră. Carta trebuie să demonstreze că patriotismul acestui neam nu a murit! Mulţumiri municipalităţii, asociaţiilor atât de active, persoanelor care s-au implicat, la unison, în această acţiune.

Dumnezeu să odihnească sufletul Majestaţii Sale! Veşnică recunoştinţă!”.

 De la extaz, la agonie

Cu siguranţă, iniţiatorii şi susţinătorii acestui demers, ca şi cei care au pus umărul la materializarea sa, am simţit cu toţii, pe deplin, înţelepciunea proverbului ,,Dacă tăceai, filozof rămâneai”. Aceasta pentru că buzoienii au rămas complet indiferenţi la demersul în cauză, aşa cum se poate observa din imaginile consemnate în decurs de mai bine de 24 de ore: luni la prânz (Foto 1), luni seară (Foto 2) şi marţi după-amiază (Foto 3).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Această situație i-a dat ocazia iniţiatorului demersului să facă, pe reţeaua de socializare Facebook, o paralelă cu postarea plină de amărăciune a trimisului PRO TV la Lausanne, Alexandra Tănăsescu: ,,Ca om, și jurnalist, am participat la multe înmormântări, dar aceasta este de departe cea mai tristă. Şi nu pentru că este vorba despre Regele României, despre ulti­mul Rege al României, ci pentru că nu am simţit niciodată atâta singurătate în jurul unui sicriu. Regele a ajuns azi (luni, n.r.), la biserica din Lausanne, singur. După slujbă, fiicele sale, principesele Elena şi Sofia, au plecat. La fel şi prietenii de-o viaţă. Am rămas noi, jurnaliştii, câteva măicuţe şi câţiva români din Elveţia, care mai intră din când în când. Aici e Mihai I, un om singur”, a scris pe Facebook Alexandra Tănăsescu, trimisul PRO TV la Lausanne.

La rândul său, avocatul Roxana Constantinescu a postat, marţi, un text la fel de plin de amărăciune: ,,<Aici e Mihai I, un om singur!>. În virtual, ne călcăm toţi pe picioare să aducem un omagiu marelui nostru dispărut. Like-uri, inimioare, figuri triste, fotografii şi mesaje… Cu sutele! Constat cu amărăciune că prea puţini mai au o reacţie adevărată. La Buzău, după o perioadă în care emoţia s-a risipit în patru zări, au răsărit un drapel, două tablouri, două lumânări, câteva mesaje. Mi se pare atât de nedrept! Ce se întâmplă aici, se consumă şi la Laussane. E vorba de felul în care ne respectăm istoria, înaintaşii şi pe noi, doamnelor şi domnilor! Mă aşteptam ca profesorii de istorie să facă o lecţie deschisă pe această temă, cu riscul de a lasă programa în urmă, ca personalităţi ale oraşului să fie primele care să susţină acest demers… Nu e vorba de politic, aici, ci de MIHAI I al României! Nu e vorba de discursuri sforăitoare, ca cele de ieri (luni, n.r.), din Parlament, ci de ceea ce noi, oamenii simpli, putem arăta. Un gest normal, plin de solemnitate, faţă de un om chinuit timp de 70 de ani, faţă de o personalitate care a avut înţelepciunea să ia hotărâri prin care să salveze vieţi omeneşti, care a lăsat totul în urma sa pentru noi, care din 1990 luptă pentru România, în felul său discret, dar atât de eficient. A fost REGELE ROMÂNIEI!”, a scris Roxana Constantinescu.

Pe de altă parte, reacţia – mai bine spus lipsa oricărei reacţii – buzoienilor faţă de personalitatea Regelui Mihai I este cât se poate de logică şi de previzibilă. Buzoienii sunt cei care, în anul 1990, votau în proporţie de peste 95 la sută pe fostul preşedinte Ion Iliescu şi lista Frontului Salvării Naţionale – situând judeţul pe un “onorant” loc trei -, după ce, în prealabil, l-au primit pe candidatul Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat la preşedinţie, Ion Raţiu, aruncând în el cu ouă şi găini vii. Tot buzoienii credeau cu tărie că dizidenta Doina Cornea, liderul ţărănist Corneliu Coposu şi preşedintele liberal Radu Câmpeanu ­pu­seseră ochii pe bijuteriile comuniste numite Chimica şi Contactoare, pe care ar fi urmat să le cumpere dacă partidele istorice ar fi ajuns la putere. Şi, aceiaşi concitadini ai noştri care au organizat ­primi­rea la Buzău a lui Ion Raţiu erau, atunci, pe punctul de a linşa o tânără doctoriţă care nu se jenase să îşi arate sprijinul faţă de candidatul PNŢCD; au urcat-o pe statuia din faţa Palatului Comunal pe post de stâlp al infamiei, cu hainele smulse de pe ea aproape în totalitate. Şi exemplele ar putea continua.