În ultimii ani, profitând de lacunele legislative, o mână de oameni s-a îmbogăţit pe seama moştenirii urmaşilor unor mari boieri. Li se spune procuratori. În numele unor moştenitori de boieri sau domnitori, păduri întregi au ajuns, în realitate, la nişte indivizi cu pile şi relaţii. Ani de zile, procuratorii au cerut şi au primit păduri în numele unor moştenitori din familii de viţă nobilă, cărora le-au plătit adesea mai puţin de 10% din valoarea moştenirii. Jurnaliştii de la „România, Te iubesc!„ au încercat să deznoade iţele acestor afaceri controversate. Ulterior, cazurile au ajuns şi în atenţia autorităţilor judiciare. Doar unii au dat socoteală pentru afacerile de pe urma cărora s-au îmbogăţit.
Este şi cazul mai multor sute de hectare de pădure de pe raza comunei buzoiene Gura Teghii, ajunse în proprietatea suedezilor de la IKEA prin intermediul unor cetăţeni descurcăreţi din Vrancea, cu relaţii la vârful instituţiilor care ar fi trebuit să vegheze la integritatea pădurilor.
Dosarul care vizează anularea, la cererea primarului Gheorghe Băcneanu, a titlului de proprietate asupra unei păduri de la Gura Teghii, retrocedate cu cântec, scoase din proprietatea publică într-un mod dubios şi apoi tranzacţionate unor personaje controversate, se apropie iar de final. Cauza a ajuns pe masa judecătorilor în 2011, însă după doi ani de proces, în 2013, Judecătoria Pătârlagele a respins cerererea. După numai şase luni, dosarul este trimis spre rejudecare, de Tribunalul Buzău, la aceeaşi instanţă. După mai bine de trei ani de cercetarea judecătorească, magistraţii Judecătoriei Pătârlagele se pregătesc să dea un nou verdict, iar acesta ar putea veni săptămâna viitoare.
Este vorba despre terenul forestier intrat acum trei ani în posesia grupului suedez care controlează IKEA şi care şi-ar fi luat măsuri de siguranţă în cazul în care, ulterior tranzacţiei, ar pierde dreptul de proprietate asupra pădurilor.
În judeţul Buzău, Greengold Value Forest, actualmente S.C. I.R.I. (n.r., IKEA Resource Independence) FOREST ASSETS SRL a cumpărat 226 de hectare de pădure de la Scolopax. Suprafaţa a fost preluată iniţial de Scolopax de la un grup de procuratori din Vrancea şi oameni de afaceri din Buzău. Cunoscut sub numele de ,,Grupul Enigma”, procuratorii au vândut americanilor mai multe suprafeţe de teren în judeţele Buzău şi Vrancea, iar cele 226 de hectare din Buzău, localitatea Gura Teghii, au fost cumpărate de Scolopax cu 3,6 milioane de lei în 2006.
Pădurea respectivă a fost revendicată de Nicolae Clăbescu, un buzoian care a depus cereri de retrocedare pentru mai multe păduri. Conform documentelor din Arhivele Naţionale, buzoianul avea dreptul la 225 de hectare, dar i-au fost retrocedate în final aproape 700 hectare de pădure.
Cam toate pădurile de Gura Teghii sunt cu probleme. Reprezentanţii primăriei din localitate au stabilit că şi această retrocedare a fost una ilegală, fiind vorba şi despre păduri ale statului, şi, împreună cu Direcţia Silvică Buzău, cer anularea titlului de proprietate. Suedezii au cumpărat exact suprafeţele de teren disputate în instanţă şi unde compania Scolopax a fost citată în calitate de pârât, alături de procuratori. Greengold şi-a asigurat o cale de ieşire în cazul în care titlurile de proprietate sunt anulate în instanţă. Contractul semnat cu cei de la Scolopax are prevăzute clauze speciale prin care suedezii pot solicita restituirea preţului plătit dacă vor pierde dreptul de proprietate. Este vorba despre 2,634,7412 euro/hectar la un curs e schimb de 4,47 lei/euro.
Oamenii legii s-au sesizat şi au început urmărirea penală asupra faptei în cazul unor suprafeţe de teren forestier care ar fi intrat în posesia Harvard prin intermediul firmei Scolopax. Aceste retrocedări se leagă şi de numele unuia dintre inculpaţii din mega-afacerea cu cele peste 5.000 de hectare de pădure de pe raza aceleiaşi comune, din cauza căreia doi foşti prefecţi de Buzău sunt judecaţi pentru fapte de corupţie.
Este vorba despre Alexandru Lefter, fostul şef al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare (ITRSV) Focşani, care s-ar fi aflat şi în spatele retrocedării a peste 200 de hectare de pădure de la Gura Teghii aşa-zisului moştenitor al Elenei Clăbescu, Nicolae Clăbescu, vândute rapid, după emiterea titlului de proprietate, firmei Scolopax, al cărei reprezentant, care intermedia pentru Harvard cumpărarea de păduri în România, Dragoş Lipan, a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare.
Cumpărătorul iniţial al celor 226 de hectare de teren forestier, tranzacţie care face obiectul unui alt dosar investigat de procurorii anticorupţie, a fost un grup celebru de procuratori din Focşani: Nicuşor Cosor, Ion Alexe, fost consilier judeţean din Vrancea, Nelu Scânteianu, mandatar al soţiei sale Gilda Sanda Scânteianu, Iosif Ion Iulian, în numele soţiei sale Alina Iosif, sora fostului şef al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Vrancea, Alexandru Lefter, şi, respectiv, Ionel Guţan, proprietarul restaurantului ,,Enigma“ din Focşani, locaţie care a împrumutat, de altfel, numele grupării. Aceştia au plătit pentru pădure 791.000 lei. Însă, a doua zi după parafarea contractului de vânzare-cumpărare, grupul ,,Enigma“ a revândut cele 226 de hectare către Scolopax, cu un preţ de patru ori mai mare: 3,6 milioane de lei, obţinând un profit net de aproape 2,9 milioane de lei într-o singură zi.
Târziu, intermediarii vrânceni care au facilitat vânzarea pădurilor Buzăului către Harvard au intrat în vizorul procurorilor pentru mai multe infracţiuni: înşelăciune, corupţie, activităţi de criminalitate organizată şi spălare de bani.
Preţul, umflat de patru ori
În octombrie 2007, alte 280 de hectare primite de Clăbescu şi-au schimbat proprietarul. De tranzacţie s-a ocupat Gilda Sanda Scânteianu, membră a grupului, care, pe baza unei procuri de la Clăbescu, a vândut pădurea către alţi membri „Enigma“, în schimbul a 560.000 lei. Cinci zile mai târziu, pădurea a fost vândută firmei Scolopax tot la un preţ de patru ori mai mare: 2.251.200 lei.
Un al treilea contract a fost încheiat de Gilda Sanda Scânteianu direct cu Scolopax, pentru alte 90 de hectare, retrocedate în plus lui Clăbescu. Femeia a obţinut o procură de la Clăbescu, parafată la un notariat din Vrancea. De altfel, la acest notariat au fost semnate toate contractele din această afacere.
Rădăcinile tranzacţiei ajung până în anul 2006, când Nicolae Clăbescu a depus mai multe cereri, la mai multe primării din judeţ, pentru a primi mai multe păduri. Înainte de 1948, pădurile s-au aflat în posesia bunicii sale, Elena Clăbescu. Potrivit documentelor din arhivă, moştenitorilor Elenei Clăbescu le-ar fi revenit doar o suprafaţă de 225 de hectare, pe raza localităţilor Lopătari şi Gura Teghii. Nicolae Clăbescu a depus iniţial o cerere la comisia locală Gura Teghii, de unde a şi primit rapid 226 de hectare. Acelaşi Clăbescu a mai revendicat 90 de hectare de la aceeaşi primărie. Comisia judeţeană Buzău a validat şi această a doua cerere.
La momentul respectiv, reprezentanţii primăriei din localitatea Gura Teghii au întocmit un referat prin care l-au sesizat pe primar că restituirea s-a făcut ilegal, deoarece cererile erau însoţite de aceleaşi documente, pentru suprafeţe diferite, iar pădurea se afla împrăştiată pe raza mai multor comune. Ceea ce, în opinia unor funcţionari din primărie, a depăşit competenţele comisiei. Referatul nu a fost luat în seamă, iar moştenitorii au fost puşi în posesie.
Nicolae Clăbescu a depus o altă cerere în localitatea Lopătari, prin care a solicitat încă peste 300 de hectare de pădure. Şi aici a depus aceleaşi documente precum cele de la Gura Teghii, însă de data asta primăria Lopătari i-a respins cererea. Clăbescu a făcut plângere la Judecătoria Buzău şi a câştigat, irevocabil, cele 300 de hectare, pe raza comunei Lopătari. În total, moştenitorul s-a ales cu 615 hectare de pădure, deşi avea dreptul la nici jumătate.
În 2014, pădurile tranzacţionate prin Scolopax au ajuns în posesia Grupului suedez IKEA, prin intermediul fondului de investiţii Greengold. Surse autorizate susţin că pădurile au fost preluate iniţial de firma Greengold Value Forest, parte a fondului de investiţii suedez, apoi trecute în proprietatea I.R.I. FOREST ASSETS SRL, IRI fiind acronimul de la IKEA Resource Independence.
Suprafeţele în plus au fost luate din pădurile statului, administrate de Romsilva. Direcţia Silvică Buzău, în tandem cu actualul primar al comunei Gura Teghii, cer acum, în instanţă, anularea dreptului de proprietate, după ce acesta din urmă a reuşit să obţină rejudecarea cauzei. Cercetarea judecătorească s-a derulat greoi, mai ales după decesul lui Nicolae Clăbescu. Moştenitorul acestuia, Radu Eduard Clăbescu, este cel care a fost chemat să răspundă în faţa instanţei pentru modul în care au fost obţinute pădurile respective. În dosarul cauzei apar, ca pârâţi, toate pesonajele mai sus menţionate ca făcând parte din aşa-zisul grup Enigma: Nicuşor Cosor, Mariana Cosor, Ion Alexe, Nelu Scânteianu, Gilda Scânteianu, Ionel Guţan, Silica Guţan, Alina Elena Iosif – sora fostului şef ITRSV Focşani Alexandru Lefter, judecat în dosarul „lotului Beganu“ -, soţul acesteia, Ion Iulian Iosif, dar şi Scolopax. De asemenea, a fost chemată în instanţă Comisia Judeţeană Buzău pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor. Interese în proces mai au şi Comisia Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Gura Teghii, R.N.P. Romsilva – prin Direcţia Silvică Buzău, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău, dar şi o persoană fizică. Parte în proces este şi actualul deţinător al pădurilor obţinute de Scolopax – IKEA – prin S.C. I.R.I. FOREST ASSETS SRL (fostă S.C. GREENGOLD VALUE FORESTS S.R.L. – GGVF), dar şi S.C. GREENGOLD FUTURE TREES S.R.L.
Potrivit jurnaliştilor de la riseproject.ro, IKEA ar deţine în judeţul Buzău 2.479 ha de pădure.
Păduri cu probleme
La începutul lui 2014, Scolopax a oferit pădurile mai întâi către Romsilva, însă regia statului român nu le-a cumpărat, invocând lipsa de bani. Conform legii, statul are drept de preempţiune la cumpărarea de păduri din vecinătatea fondurilor forestiere aflate în proprietate publică. Scolopax a vrut să vândă statului peste 32 de mii de hectare, la un preţ de 11.789 lei/hectare (adică 2.620 de euro/hectar), potrivit unui răspuns al Ministerului Mediului la o interpelare parlamentară.
Suprafaţa pe care Scolopax a oferit-o statului era împărţită în 910 loturi pe raza a 21 de direcţii silvice din ţară. Alte 3.500 de hectare nu puteau fi vândute la acel moment, susţine Ministerul Mediului. După eşecul negocierilor cu statul, filiala Harvard a început să vândă din păduri către grupul suedez, la un preţ cu doar 6 lei mai mare pe hectar.
Pe 1 aprilie 2014, Greengold a cumpărat astfel de la Scolopax aproximativ 885 de hectare de pădure din Bihor, Botoşani, Buzău Vâlcea şi Vrancea cu 10 milioane de lei.
Schema offshore şi tranzacţiile dubioase
Documentele obţinute de RISE Project arată un risc major pentru Harvard. Pădurile au fost preluate de Scolopax – filiala Harvard (acţionarii Scolopax sunt entitatea Phemus Corporation, care are 99,99% din acţiuni şi persoana fizică Ernst Jonas Einar Jacobsson, Phemus Corporation fiind administrată de către şefi ai universităţii americane Harvard) fără ca Romsilva să le poată cumpăra înainte, pe baza dreptului de întâietate al statului la achiziţia suprafeţelor forestiere. Jonas Jacobsson, administratorul Scolopax, le-a cerut avocaţilor să analizeze acest risc abia în 2010, când universitatea acumulase deja peste 30 de mii de hectare.
Jonas Jacobsson, administratorul filialei Harvard, le-a cerut avocaţilor să analizeze acest risc abia în 2010, când universitatea acumulase deja peste 30 de mii de hectare. Universitatea Harvard şi-a schimbat strategia din România după ce avocaţii angajaţi de Jacobsson au analizat riscul asupra proprietăţilor. Aproape 2.100 de hectare au fost vândute în 2011 către companiile suedezului, iar alte parcele au fost cedate unor fonduri de investiţii daneze.
În 2012, Scolopax a rămas cu 32.600 de hectare de pădure în portofoliu. În paralel, Harvard a pus la punct o nouă filieră pentru afacerile din România, înfiinţând mai multe companii în paradisuri fiscale.
Operaţiunea a început discret, la finalul anului 2012, în Luxemburg, statul european al cărui regim fiscal relaxat a fost frecventat şi de grupul IKEA.
Pe 8 noiembrie 2012, o nouă firmă americană, Bellflower LLC, a înfiinţat, în Luxemburg, Greengold European Capital SA.
La rândul ei, Bellflower LLC fusese înregistrată de doar o lună în Delaware, una dintre cele mai netransparente jurisdicţii din lume. Potrivit riseproject.ro, asociatul unic al companiei americane, Demeter Holdings Corporation, era un alt vehicul al Harvard, potrivit raportărilor oficiale.
În final, compania din Luxemburg a deschis, în ianuarie 2013, filiala Greengold Value Forest SRL, cu primul sediu la Sibiu, în casa unde îşi avea cartierul general grupul patronat de Jacobsson, administratorul filialei Harvard – Scolopax.
În noiembrie 2013, Greengold Value Forest şi Scolopax au semnat un precontract pentru transferul pădurilor. O lună mai târziu, Harvard a anunţat oficial că îşi vinde toate pădurile din România. Harvard a cerut 84 milioane de euro, dar Romsilva a refuzat să le cumpere.
Filialele universităţii au mers mai departe şi au parafat o primă tranzacţie.
În august 2014, Greengold Value Forest SRL i-a plătit companiei Scolopax peste 2,3 milioane de euro pentru şase loturi de pădure, în suprafaţă totală de 881 de hectare.
Cele şase suprafeţe erau disputate în instanţă. În contract au fost menţionate litigiile, dar cele două părţi au inclus o clauză specială: cumpărătorul să poată fi despăgubit dacă pierde oricare dintre cele şase păduri. Banii au rămas în familie. Ambele companii erau controlate tot de Harvard. Treptat, Greengold Value Forest a preluat proprietăţile Scolopax şi le-a transferat apoi, la grămadă, către corporaţia IKEA. Mai puţin cele şase loturi cu probleme juridice. IKEA a refuzat să le cumpere, astfel că Harvard le-a transferat la o altă filială – Greengold Future Trees – pe care o înfiinţase prin aceeaşi filieră offshore din Delaware.
Când a intrat în scenă IKEA? Potrivit www.occrp.org, la mai puţin de un an de la încheierea tranzacţiei de către Greengold, IKEA preia Greengold Value Forests SRL şi pădurile sale şi schimbă numele companiei în I.R.I. (IKEA Resource Independence) Forest Assets SRL, o companie cu răspundere limitată.
Potrivit Mediafax, conducerea IKEA a precizat că nu poate comunica preţul din cauza contractului de confidenţialitate încheiat cu fostul proprietar al pădurilor, o companie privată.