10 martie 1974, Berlin. Uriaşa sală Werner Seelenbinder Halle, unde se desfăşoară finala Campionatului Mondial de handbal este arhiplină: 4.500 de oameni s-au înghesuit şi au aşteptat aproape trei ore să vadă meciul dintre echipa Republicii Democrate Germane (RDG) şi cea a României. În ţară, milioane de români trăiesc cu sufletul la gură, în faţa televizoarelor, un nou meci al echipei fantastice care să îi facă să uite problemele cu care se confruntă sub regimul comunist. Germanii nu concep să piardă la ei acasă, drept dovadă în redacţia ziarului Sport Echo a fost deja creionată prima pagină cu echipa germană campioană a lumii. Spre finalul partidei, echipa României conduce echipa RDG. Cornel Penu, cel care avea să contribuie decisiv la victorie, este de neînvins în poartă. În atac, Ştefan Birtalan loveşte bara şi emoţiile cresc. Germanii recuperează şi pleacă pe contraatac. Penu are din nou un reflex formidabil şi îl blochează pe Lakenmacher care rămâne la pământ, în timp ce portarul român, cu braţele deschise, afişează deasupra adversarului, precum un animal de pradă asupra victimei, surâsul care devenise o adevărată marcă înregistrată. Imaginea avea să facă înconjurul lumii. Invincibilul Penu îl apostrofează pe Birtalan: „Dă, mă, gol, în p… mă-ti, nu mai da în bară!”. Meciul se încheie cu scorul 14-12, România este campioană mondială, iar Birtalan avea să îl tachineze mai târziu pe Penu: „Bine, mă Cornele, dacă nu ratam eu, mai erai tu în poză în toate ziarele lumii?”.
Ieri, după 43 de ani de la memorabila finală de la Berlin, omul din poarta echipei României, Cornel Penu (considerat cel mai mare portar al handbalului românesc) şi omul din atacul aceleiaşi echipe, Ştefan Birtalan, au fost prezenţi pe aceeaşi scenă la Buzău. Doi mari sportivi, „eroii de la Berlin”, au poposit la Colegiul Hasdeu, unde legendarul Penu a absolvit liceul, cu ocazia lansării cărţii „Penu – A apăra. A câştiga. A trăi.” Evenimentul a fost marcat de prezenţa a doi dintre cei mai apreciaţi jurnalişti sportivi români, Cristi Geambaşu (co-autor al cărţii, şi el absolvent de Hasdeu) şi Radu Naum (al cărui tată, reputatul jurnalist Hristache Naum, a absolvit Colegiul Hasdeu).
Evenimentul a avut o deosebită încărcătură emoţională, Cornel Penu, stabilit de 15 ani în Franţa, având ocazia să se reîntâlnească cu foşti elevi pe care i-a antrenat, cu colegi şi să rememoreze clipe trăite la Buzău. Omul considerat o legendă a handbalului românesc, şi a sportului în general, a apărat poarta naţionalei de handbal timp de 13 ani. Cu Penu în poartă, naţionala de handbal a României a câştigat două titluri mondiale, în 1970, la Paris, şi în 1974, la Berlin.
Despre marele sportiv au vorbit foşti directori ai Colegiului Hasdeu prezenţi la eveniment, iar un fost elev i-a dăruit o minge de handbal cu care Penu a schimbat o pasă cu Ştefan Birtalan. La finalul evenimentului, cei prezenţi în sală au primit cărţi din partea autorilor şi a fost organizată o şedinţă de autografe.
Ionel Banu: „Am înţeles din această carte că Penu nu a fost doar un portar“
„Nu ne-am gândit că vom avea un asemenea eveniment la noi în Hasdeu. Tot ceea se petrece astăzi la Hasdeu este o aducere aminte despre sportul românesc şi o reunire a unor personalităţi de marcă din acest liceu. Totul a fost prilejuit de absolventul nostru, jurnalistul Cristian Geambaşu. Îl avem astăzi aici pe Cornel Penu, absolvent al Hasdeului, promoţia 1963, unul dintre cei care au adus faimă României apărând poarta echipei naţionale de handbal. Am crezut, ca toţi ceilalţi, în zâmbetul lui Penu pentru a afla din această carte că de fapt era o grimasă pentru a-şi intimida adversarii. În 1974 a fost cea mai mare victorie a sportului românesc pentru că eram pentru a patra oară campioni mondiali şi a doua oară cu Cornel Penu în poartă, după finala din 1970 de la Paris. Am înţeles din această carte că Penu nu a fost doar un portar, ci un om care gândea locul în poartă, pregătindu-se din punct de vedere psihologic înainte de un meci. Până şi încălzirea era un ritual pe care îl făcea din punct de vedere ştiinţific. Avea fişe pentru fiecare adversar, ştia unde o să îi tragă la poartă. Avea un leucoplast pe care îl lipea în semicerc în zona din care calculase că va trage adversarul la poartă”, a spus directorul Colegiului Hasdeu, Ionel Banu.
„Sunt emoţionat că atâta lume a venit astăzi aici şi că v-aţi adus aminte de mine. Sunt inginer la bază şi probabil şi asta mi-a călăuzit paşii în handbal. Am vrut să fiu precis şi am folosit nişte principii din fizică şi matematică pe care le-am urmat cu străşnicie. Nu îi uit pe minunaţii mei profesori de la Hasdeu, Mihalcea, Pinghel… În această carte am încercat să aştern amintirile plăcute sau mai puţin plăcute din cariera şi viaţa mea de sportiv de înaltă performanţă, în ideea că câţiva din generaţiile viitoare se vor putea inspira şi îşi vor putea găsi răspunsuri la întrebările pe care şi eu mi le-am pus. Eu însă nu am avut atât de bune răspunsuri. Cartea este foarte uşor de citit. Cristi Geambaşu m-a ajutat. El a venit să îmi ia un interviu la Sedan, unde locuiesc. M-a surprins că un ziarist din România, în afară de Radu Naum, s-a gândit la mine. Poate că şi Federaţia Română de Handbal mi-a uitat numărul de telefon, pentru că eu nu mi-am schimbat numărul de când am plecat în Franţa. Am aşternut aici simţirile mele în trei ţări diferite, România, Maroc şi Franţa”, a declarat Cornel Penu.
Cristian Geambaşu: „Penu era în gara din Bârlad mâncând salam şi nimeni nu îl recunoştea“
„Am contribuit la această carte cu tot ceea ce am putut ca jurnalist sportiv. Cornel Penu este un personaj impresionant al sportului românesc, unul dintre personajele fundamentale şi impresionante pentru că a dovedit lucruri pe care alţii înainte şi după el nu le-au putut dovedi. A arătat că indiferent din ce ţară vii, din ce sistem, noi nu eram în sistemul marelui handbal, poţi reuşi să izbândeşti. Prima dată când l-am văzut pe Cornel Penu, după finalele istorice din ‘70 şi ‘74, a fost în carne şi oase, într-o gară din Bârlad. Ca toată lumea pe vremea aceea, îşi cumpărase o jumătate de franzelă şi o jumătate de salam şi le mânca în gară. Eroul finalei de la Berlin, eroul meu, mânca nişte salam în gara din Bârlad şi nu îl cunoştea nimeni. Mie îmi venea să plâng. Apoi ne-am întâlnit în Sedan, de fapt în Reims, unde m-a dus la catedrală să vedem vitraliile lui Chagall. Cam acesta este omul Cornel Penu.
Am vrut să organizez lansarea cărţii la Hasdeu pentru că amândoi suntem mândri că am absolvit acest liceu şi el aici a făcut primii paşi în handbal; am avut chiar acelaşi profesor de sport, pe domnul Dorobanţu. Cartea aceasta este un manual despre cum poţi reuşi în sport şi în viaţă. Domnul Penu a fost nu doar un contabil în handbal, ci şi un geniu al sportului”, a povestit jurnalistul Cristian Geambaşu.
„Accept să vin de multe ori în faţa presei pentru ca tinerii să ştie că România a avut o echipă extraordinară de handbal. Iertaţi-ne că ne lăudăm, dar să fii campion mondial de patru ori în 20 de ani, fără nicio înfrângere în patru ani… Mi se face şi acum pielea ca de găină. Nu uitaţi că noi nu eram Statele Unite. Astăzi este vorba despre Cornel Penu. El a fost cel mai mare portar al lumii în acea perioadă şi a făcut în aşa fel încât să ajute echipa naţională să câştige Campionatul Mondial. Elevii din sală trebuie să înţeleagă că şi ei pot ajunge la această performanţă dacă vor. Noi nu am venit din altă lume, din stratosferă, dar uite că am ajuns să fim campionii lumii”, a declarat Ştefan Birtalan.
Radu Naum: „Pentru sistemul comunist sportivii erau rachetele spaţiale pe care nu le putea construi“
„Cornel Penu a fost şi rezultatul unui sistem. Vă întrebaţi poate de ce astăzi suntem în lumea a treia a handbalului şi atunci eram campioni mondiali. Pentru că atunci era un sistem, un sistem rău pentru noi, dar care funcţiona în sport. Acel sistem comunist nu putea să se mândrească cu maşini sau rachete spaţiale, pentru că nu putea să le facă. Aşa că se mândrea cu oamenii ăştia pe care reuşea să îi construiască ca pe nişte maşini spaţiale. Cornel Penu a reuşit însă să se ridice deasupra bazei solide pe care o dădea sistemul. Astăzi nu mai există o bază pe care sportivul să se urce. Există doar demersuri personale, dar sistemele din alte ţări sunt atât de bine puse la punct încât nu avem prea mari şanse. Între idealurile înalte ale oricărui tânăr din sală şi Cornel Penu nu există nicio diferenţă. Sunt aceleaşi mecanisme de a reuşi, doar că voi, cei tineri, trebuie să uniţi aceste mecanisme pentru a avea o ţară în care să puteţi funcţiona şi din care să nu mai plecaţi”, a declarat jurnalistul Radu Naum.
„Am văzut finala de la Berlin şi m-a marcat extraordinar. Aceea imagine cu Penu şi vocea lui Ţopescu comentând finala îţi rămân în ADN! Nu mai aveai cum să dormi o săptămână. A fost cea mai frumoasă echipă din sportul românesc! Când eu am ajuns elev la Hasdeu, Penu era o legendă. Se spunea că doar el avea voie să poarte şapcă sport în liceu. Eram mândri că învăţăm în liceul în care a învăţat Cornel Penu. Astăzi nu mai avem modele. Această carte ne ajută astăzi să ne găsim adevărate modele. România este astăzi pe ultimul loc în Europa în toate clasamentele, cu excepţia clasamentelor despre boli, sărăcie şi alte nenorociri. Ar trebui să recreăm sistemul şi asta se face prin promovarea elitelor. Sistemul comunist, cât era el de nenorocit, promova elitele. Acum nu mai reuşim. Am trăit momente grele, ne lipsea mâncarea şi voiam nişte idealuri, pe care le trăiam prin sport. Acum nici măcar idealurile din sport nu mai sunt. Trebuie făcut ceva, pentru că altfel acest neam va dispărea. Tânăra generaţie trebuie să aibă în Cornel Penu un exemplu”, a spus primarul Constantin Toma.