Este considerat cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai mari scriitori ai țării, care a zugrăvit ca nimeni altul realitățile, limbajul și comportamentul românilor. Ion Luca Caragiale, de la nașterea căruia ieri, 1 februarie, s-au împlinit 165 de ani, a rămas în istoria Buzăului și ca proprietarul cârciumei de la Gară. Afacerea lui Nenea Iancu avea să se dovedească însă una păguboasă.
În cartea sa „I.L. Caragiale – Comersant la Buzău“, publicistul buzoian Nicolae Peneș (membru al Uniunii Scriitorilor și deținător al unui premiu din partea Academiei Române) vorbește despre experiența trăită de marele dramaturg la Buzău.
„Ia în antrepriză restaurantul Gării într-o perioadă în care Buzăul avea 175 de cârciumi“
„Am mers pe urmele lui Caragiale pentru a realiza cartea și am trecut pe străzile pe care au trecut pașii lui, atât pe aici, cât și în Ploiești și București. Am vrut să descopăr spiritul sau. După un prim faliment, Caragiale a luat exemplul lui Dobrogeanu Gherea, care avea restaurant în gara Ploiești și îi mergea foarte bine. Caragiale vine la Buzău. Ia în antrepriză restaurantul Gării, care astăzi nu mai există; în locul său este sala de așteptare, dar nu există nicio placă să se vadă că acolo a fost cârciuma marelui Caragiale. El a mai fost atras aici și de comunitatea grecească, în plus o parte din familia socrului său, Gaetano Burelli, avea pământuri pe la Pătârlagele. Orașul Buzău nu avea pe atunci însă nici 20.000 de locuitori și deținea 116 străzi și 175 de cârciumi. Vă imaginați că restaurantul său nu a putut avea mare succes“, spune Nicolae Peneș.
Se mută cu familia la Buzău
Experiența lui Caragiale drept „comersant“ la Buzău a început în anul 1894 și s-a încheiat un an mai târziu. În această perioadă, autorul „Scrisorii pierdute“ a locuit într-o casă în apropierea Gării, care există și astăzi și poartă o placă ce amintește de trecerea lui Caragiale pe aici.
Dramaturgul se stabilește într-o casă din spatele gării, unde își aduce alături familia, soacra și o nepoată a acesteia, cea care avea să țină casieria. „A fost și a rămas o clădire anostă, cu parter și un singur nivel, fiind, de-a lungul anilor, poate și în amintirea comersantului, folosită drept bodegă, un fel de crâșmă restaurant «la botul calului». Aici avea nenea Iancu trei odăi și o bucătărie“, scrie Nicolae Peneș în volumul „I.L. Caragiale – comersant la Buzău“.